Un musical, o distributie uriasa (peste 20 de actori din cate am inteles), dans, muzica si…Malaimare. In trei cuvinte, din puctul meu de vedere, aceasta premiera inseamna (in aceasta ordine): Mihai Malaimare, Ana Daponte si Ana Maria Paslaru. Si daca toti ar fi fost Malaimaimici cred ca ar fi iesit senzational intr-adevar.
Un singur actor nu s-a vazut si nici nu s-a auzit cred eu, din linia 1 si de prima mana, ceea ce ar putea insemna ca nu a fost o zi tocmai reusita pentru persoana in cauza… caci se intampla. Colegii mei de la Actorii sunt senzationali, cred ca au fost miezul.
Pentru ca stiu cat s-a lucrat pt Actorii, un spectacol de 45 de minute, nici nu vreau sa ma gandesc ce a insemnat Acum Cumetrei Gurton (1h, 45 min). Si am o prietena care spune „ei lasa ca muncim cu totii!”. Nimic mai just. Diferenta este ca munca la Masca inseamna limita la care spui… nu mai pot, in care esti istovit, nu mai poti si ajungi sa iti doresti sa se termine… repetitiile si sa se intre in ritm normal, de spectacol.
Nu e un aspect negativ, ba dimpotriva. Vroiam doar sa spun ca a fost multa munca si acesta este principalul motiv pentru care nu trebuie ocolit Teatrul Masca. Pentru ca razi si dupa o zi cu ochii in calculator nimic nu e mai bun decat sa bati din picior ritmul muzicii, sa ai in minte acordurile fondului sonor din spectacol sau sa razi cu pofta la vreo scena.
Una peste alta trebuie sa recunosc ca ma asteptam sa stau cu rasuflarea taiata. Nu a fost asa insa am ras cu pofta, am ras cu sufletul si… poate cel mai important… m-am simtit acasa!
Lacramioara Ioana Brecea 