Sunt fericita castigatoare a unor kilograme in plus.
Aplauze!
Le-am castigat fara sa imi dau seama, ca orice lucru frumos in viata. Au venit pe nesimtite, in timp ce eu munceam (in mare parte). Pentru ca side effectul pandemiei, acest work from home nesfarsit, este una dintre cauze. O alta cauza este stresul. Care inainte ma slabea. Acum, ce crezi, ma ingrasa. Suuuuper. Si bineinteles ca o alta cauza este renuntarea la fumat de care scriam ieri.
Asezata in fata minunatei probleme, am inceput sa caut solutii. Sala nu ma mai ajuta. Deja mergeam de patru ori pe saptamana acolo si rezultatele intarziau sa apara. Ceva faceam gresit. Desigur ca alimentatia o faceam gresit. Pentru ca, sa ne intelegem, kilogramele in plus se strang in bucatarie. Adica poti fi cel mai mare sedentar din lume, daca mananci ce si cat trebuie esti safe. Eu, desi nu am obiceiuri alimentare urate, incepusem sa imi fac saptamanal cate o placinta cu mere. Eu, cea mai netalentata gospodina din lume fac o placinta de mere de sta mata-n loc. Si daca ce e bun ii place si lui Bunutu’, eu de ce sa fac exceptie.
Intorcandu-ma, obiceiurile alimentare nu erau (toate) nocive. Cateva placinte si neaparat ceva dulce in fiecare zi. Altceva decat placinta, desigur. Asadar, bucataria trebuia eliberata de asalturile repetate ale minunatei care face cea mai buna placinta de mere din lume. Si cum asta mi-a iesit, m-am gandit sa eliberez si casa si sa merg pe la sala putin, sa asezonez lucrurile, ca stii cum e. In echipa se lucreaza mai bine intotdeauna.
Asa ca am inceput o munca asidua de a cere oferte de personal training pentru ca de una singura nu reuseam. Era ceva ce nu faceam bine. Si ma gandeam eu sa merg la un personal trainer pana „ma prind de treaba”, adica o luna (ha ha ha…ce naiva), dupa care imi pot relua rutina mea obisnuita cu sala.
Am cerut peste 5 oferte pe partea de personal training. Doua dintre ele mi-au atras atentia si au fost foarte profi. La una dintre ele mi s-a raspuns: „Da, sigur, hai ca stabilim un call sa vedem care este nevoia ta” si cealalta s-a incheiat cu: „Da, Lacra, hai la sala sa te cantaresc, facem un test de efort, vreau sa vad si eu ce rezistenta musculara ai, discutam putin si decidem impreuna”.
Pai daca asa pui problema, pe mine m-ai cucerit, ti-o spui drept. Cel cu care am intrat in call a avut o abordare foarte profi si faina doar ca se faceau la un moment dat cateva grupe unde eram consiliati cu privire la alimentatie. Nu individual ci ne erau acordate cateva directii. Lucru care m-a dus cu gandul ca in aceeasi masura se pot desfasura si clasele si nu am vrut.
- „Lacra, dormi?
- Nu prea
- Ce inseamna nu prea
- Pai maxim trei ore pe noapte
- De cand
- De mai bine de jumatate de an”
Am atins capitolul mancare, in care am povestit spasita de talentele mele de placintareasa de mere. Jenata, da, recunosc. Altfel, placinta e buna, parol. Paine nu mancam foarte multa ci doar doua felii pe zi insa, cu toate acestea, recomandarea a venit implacabil: gata, renuntam la dulciuri si la paine. Si la orice fel de carbohidrat.
A fost prima lovitura.
Am incasat-o si m-am dus mai departe la testul de efort.
5 minute de mers pe banda, la 6% inclinatie si 5 km/h.
Mi s-a facut rau.
1 minut plank.
Mi s-a facut rau din nou.
Da. El era nivelul meu de efort fizic dupa un an oribil, lacrimi infinite, multa durere, mult stres acumulat, frici, sedentarism si insecuritate. Da, toate se vad. Si toate se aduna. Eram socata de mine. Desigur ca am crezut ca este o cauza medicala. „Cum este posibil. Sunt 5 minute de mers. Atat”. Nu, nu era nici o cauza medicala ci doar o adunatura de prea multe lucruri negative. Strat cu strat, una langa cealalta, s-au adunat in corpul si sufletul meu, iar rezultatul a fost acesta.
„Lacra, putem incepe luni. O luam incet, nu iti face probleme”.
Si din acel moment a inceput o calatorie alaturi de cineva care mi-a inteles ritmul. Care mi-a inteles insomniile si are rabdare sa le asculte pe toate. Antrenorul meu m-a disciplinat o data in plus, m-a ajutat sa rad la antrenament si, mai presus de toate, face posibil ca orele de antrenament sa treaca fara sa imi dau seama.
„Voiam sa iti dau mesaj aseara la 22:00 si sa te trimit la culcare. Ai reusit sa dormi?” Nu, nu reusisem sa dorm, dar gestul m-a topit. Pentru ca aceste gesturi fac diferenta intre cei foarte buni si cei care isi fac treaba.
Nu sunt un om usor de dus. Sunt capoasa, extrem de determinata, ma implic total si daca rezultatul nu este pe masura, sufar. Real si fara perdea. Si da, sunt descurajata. Am un ritm diferit de al altor oameni. Mai rapid, mai pripit, mai altfel. Ca sa ma intelegi si sa te accept este nevoie sa fii tu foarte bun. Altfel nu functionam impreuna. Si da, el este foarte bun.
Flavius este antrenorul meu. Flavius este campion mondial la karate, are calmul sportului pe care si l-a ales, intelepciunea lui si umorul de care eu am nevoie ca de aer.
De-a lungul timpului, de fiecare data cand mergeam la sala**, aveam o problema cu aerul conditionat. Eu sunt friguroasa de fel si daca ma tii la 17 grade, chiar daca transpir teribil in timpul orei, ma omori.
Nu mai am aceasta problema acum pentru ca am ales perfect de aceasta data.
Am ales antrenorul perfect*** pentru mine, starile si obiectivele mele, sala perfecta si atmosfera perfecta. Eu ascult la sala Guns N’ Roses*. Da, da si mai trec si pe la Rage Against The Machine, Metallica, Prodigy si Busta Rhymes. Si cel mai important lucru. La nici una dintre salile la care am fost nu a fost atmosfera asta de pace absoluta, de lucru intens, dar fun, de absoluta libertate. Da, am ales perfect pentru mine si daca ma intrebi pentru a mia oara ce aleg intre Personal Trainer si clasa normala, iti voi spune neincetat Personal Trainer.
Si nu pentru ca se tine cineva dupa tine in permanenta ci pentru ca formati o echipa si dintr-o data obiectivul tau devine comun. Si stii ca ai un sprijin. Pentru ca a fi Personal Trainer nu inseamna doar a-ti oferi un set de exercitii si atat. Inseamna a-ti oferi suportul. Mental, fizic si emotional. Este un pachet. Si pentru acest mix nu as da antrenorul meu pentru nici o clasa, oricat de buna ar fi ea.
„Felicitari pentru kilogramul in plus. Hai, fugi acasa si pune-l la loc”.
*Linkurile de deezer le-am pus din respect profund pentru colegul de la Deezer. Se stie el, minunatul. Chapeau!
**Sala la care merg este Orhideea Sport, o sala doar cu Personal Traineri, din punctul meu de vedere, cea mai buna din cate am incercat in Bucuresti pana acum.
***Antrenorul meu minunat este Flavius Predoi. Campion mondial, Centura neagra 2 Dan, Sensei. The best!
sursa foto: Sven Mieke, unsplash.com
Lacramioara Ioana Brecea 
Perfect! Spor la treaba!❤❤❤