Am avut initiativa acestui „30 Days Challenge” pentru ca ma relaxez scriind aici. Este ceva ce imi place sa fac. Si cum in ultima vreme duc dorul lucrurilor care ma fac sa ma simt cu adevarat relaxata, am nascocit acest challenge eu pentru mine, caci asa functioneaza creierul meu. Cu obiective clare, deadline-uri clare la care eu sa pot face un roadmap si niste taskuri (nu sariti.. Aceasta propozitie este scrisa deliberat pentru cineva care iubeste teribil sa ma auda folosind termeni de genul asta). Vedeti, unde in lumea asta mai am eu ocazia sa fac si dedicatii in scris pentru cei care ma citesc! Fun, asta e blogul meu pentru mine.
Asa, depasind acum momentul de inside, vreau sa va spun ca a fost greu. De la ziua 20 si pana acum, a inceput sa devina greu sa scriu. In primul rand pentru ca, fiind in carantina, deci practic singur pe lume si intre patru pereti (ironie!) este greu sa gasesti in fiecare zi un subiect despre care sa merite sa scrii.
In al doilea rand pentru ca am avut zile proaste. Este un adevar absolut firesc al existentei noastre. Sunt si zile proaste in care nu sta parul, nu ai chef sa te machezi, nu ai chef sa razi sau sa te ironizezi ori sa faci din rah&%$t, bici.
Da, este un adevar pe care il traim cu totii.
De la ziua 20 am inceput sa simt ca nu mai este placere ci este un to do care ma incarca peste multele to do-uri pe care le am in fiecare zi. Asa ca am inceput sa raresc posturile. Din cand in cand am mai avut pusee de constiinta gandindu-ma ca este un angajament luat de mine, nu m-a obligat nimeni si pentru ca eu imi tin cuvantul si duc la bun sfarsit ce incep, hai totusi sa fac un hei-rup. Uneori a tinut figura, alteori nu a tinut.
In tot cazul, treaba asta cu influencereala este destul de stresanta. Si nu, nu este la-ndemana oricui. Cei care fac content de instagram de exemplu, scapa mai ieftin. Dar daca ai de facut content de YouTube ori content scris cu recurenta zilnica, este complicat sa fii si interesant, sa scrii/narezi bine mereu, sa alegi cele mai inspirate subiecte, sa fii cumva ahead of things. Nu, nu este simplu.
Asa ca imi mentin coltisorul meu de zen pe acest blog si il las sa fie exact ce era inainte. Oaza mea de relaxare, unde scriu cand vreau si cand simt ca imi face bine. No pressure, no tasks.
Maine o sa trag linie si o sa scriu cateva concluzii legate de cifre, statistici, tendinte si key learnings pentru ca sunt extrem de interesante. Unele nu sunt deloc o surpriza, dar eu am ridicat din spranceana pentru unul dintre canalele unde ma exprim.
Deci, hai cu relaxarea caci de to do-uri si lucruri grele tot avem parte.
Pam, pam!
Sursa foto: Priscilla Du Preez, unsplash.com
Lacramioara Ioana Brecea 
Un comentariu Adăugă-le pe ale tale