„A venit ziua dreptatii/Ziua sfanta a libertatii”… Asa zice un cantec, asa simt si eu. Desi, fara nici o urma de ipocrizie, dupa ce m-am vaccinat m-am simtit in rand cu lumea si a fost usor inconfortabil. Si asta pentru ca eu in general ies din rand, nu prea ma aliniez, dar de aceasta data am facut-o.
Vreau sa las aici experienta mea si o voi face si la rapel pentru ca nu fiecare generatie este contemporana cu o pandemie si a face parte din ea, prin orice forma de manifestare, este ceva important.
Mai intai de toate vreau sa precizez ca eu sunt omul care nici macar nu se vaccineaza antigripal. In plus, daca va amintiti voi de vaccinul acela din mana, dureros, pe care il faceam cand eram copii, la scoala, ei bine, eu sunt copilul care nu iesea la numar la acel vaccin.
Stiu ca atunci cand auzeam ca au venit doamnele sa ne vaccineze si intrau in clasa cu toata logistica necesara, eu, scunda fiind, pur si simplu ma strecuram usor, usor si ma ascundeam. In mintea mea de copil, eu chiar credeam ca asa o sa scap de vaccinul cu pricina.
Dar, spre nefericirea mea, educatoarele ma cautau la final si ma si gaseau. Pentru ca nu eram foarte inventiva si ma ascundeam in toaleta fetelor. Sigur ca alte ascunzatori nu prea aveam, pentru ca usile scolii erau inchise, altfel, evadam inspre casa, glont.
Deci, da, m-au cautat educatoarele, caci nu ieseam la numar, m-au gasit in toaleta fetelor, m-au luat cu binisorul si vorba blanda si doar asa mi s-a facut vaccinul. Nu m-am vaccinat niciodata din proprie initiativa.
Pana acum.
Este prima oara in viata mea cand decid ca ma vaccinez, depun efort sa ma inscriu, conduc si 100 de km pana la centrul de vaccinare pentru ca da, nu m-am vaccinat in Bucuresti si sunt happy cu decizia.
Desi in ziua vaccinului nu am avut absolut nimic, chiar am fost extrem de activa, a doua zi am iesit de doua ori afara din casa si am regretat. Pentru ca am avut simptome de raceala din aceea care te tine in casa. Dureri musculare, de oase si de cap. Desigur si durere de mana, insa aceea a fost cea mai mica dintre dureri.
A doua zi dupa vaccin am avut o stare de somnolenta teribila. As fi dormit continuu. Dar, insomniaca fiind, desigur ca nu am putut sa dorm, insa starea de somnolenta a ramas.
A treia zi dupa vaccin am fost foarte bine. Am putut sa ridic 20 kg in mana stanga, unde mi s-a facut vaccinul, deci all good. Sper ca rapelul sa fie mai bland si sa treaca ca si cum nu s-ar fi intamplat. Si am toata increderea ca va fi asa.
Si asta pentru ca acum mi-a fost teama. Din secunda in care am auzit-o pe doamna asistenta: „Haideti, va rog” recunosc ca primul instinct a fost sa fug. Adult fiind, deci practic cu un an mai mare decat varsta emotionala de atunci, din scoala, am stat locului si le-am tinut de vorba pe doamnele de acolo, ca prea se plictiseau. Nimeni nu scotea o vorba. De aceea am venit eu sa ma vaccinez, sa le mai scot din zona de confort.
Deci sunt convinsa ca rapelul va trece neobservat. Gata, I’ve paid my dues, vorba lui Freddie, deci show must go on. Hai sa ne revenim si hai sa traim putin. Caci enough is enough. Cine mai vrea aceasta perioada este liber sa ramana in ea. Forever. Pentru ceilalti, Slava Cerului ca exista Mastercard.
Sursa foto: Katya Austin, unsplash.com
Lacramioara Ioana Brecea 