„It was a bad negotiation.
Yes, it was, but now you have the advisor here!”
Mi-am dat seama in secunda in care am inchis telefonul ca am picat in plasa. Ce folos, insa! E ca atunci cand aveam permisul de cateva luni doar si in the middle of nowhere, la o trecere cu nivel de cale ferata nemarcata, nu am vazut sinele si abia dupa ce am trecut de ele, mi-am dat seama si am oprit. Ce folos, insa!
Am avut o negociere proasta.
As fi vrut sa ocolesc termenul asta si sa il inlocuiesc cu „dezavantajoasa”, „slaba” ori „nefericita”, insa nici un cuvant nu se potriveste contextului. Am negociat prost si pace. Asa ca, exact ca atunci cand am vazut sinele de tren abia dupa ce am trecut peste ele, nu am stat foarte mult sa ma invinovatesc si am luat masuri. Iar acum inteleg cat de util este un performance advisor.
Pentru ca a fi un bun negociator inseamna sa intelegi relatiile umane si raporturile intre oameni. Dar mai cu seama, inseamna to see the game from far and take the chance. Da, da, stiu, cei sensibili cu imixtiunea cuvintelor in engleza in orice post de-al meu se pot opri aici cu lectura, este in regula. Partea asta nu are acelasi inteles in romana, asa ca imi fac mea culpa (not!) inca de pe acum.
Am stat si am cugetat de ce am luat decizia cu pricina in timpul negocierii. Si dupa multe „de ce”-uri am aflat motivul: de frica. Frica aceea care ne pazeste, care ne face precauti si ne domoleste avantul. Frica aceea pe care eu si cei din generatia mea am imbratisat-o fara sa ne dam seama.
Am fost crescuta cu libertatea gandului si increderea ca pot face orice imi doresc. Am crescut avand siguranta ca nici un vis nu e prea mare, totul este sa ti-l doresti suficient de mult si sa nu renunti niciodata. Si cu toate acestea, apare ea. Aceasta frica.
Am luat-o de la capat de mai multe ori, in multe lucruri in viata mea. De la zero, fara sa am nimic. Stiu cum e sa mananci toata ziua cafea. Stiu cum e sa deschizi frigiderul si sa gasesti acolo un baton obosit de branza topita cu multe chimicale. Stiu cum e sa inveti o meserie de la zero, bazandu-te doar pe tine. Da, am trecut pe acolo.
Asa ca nu ma invinovatesc deloc pentru aceasta frica pe care am simtit-o. Ci doar imi activeaza toate acele idei in care am fost crescuta si care m-au facut omul care sunt astazi: pot face orice, ma pot schimba oricat de radical vreau, cata vreme imi doresc acest lucru. Si sa nu renunt la mine niciodata.
Asa ca o negociere proasta este o veste buna. Dupa cum o frana dupa sinele de tren, imediat ce ai trecut peste ele, ei bine, ea este o greseala de nerepetat. Scriu acest post intinsa pe spate, relaxata, linistita, fara vina, cautand solutiile mele. Caci atunci cand inveti ceva despre tine si te imbunatatesti, presiunile nu isi au locul ci doar deschiderea, relaxarea si increderea totala ca nici un vis nu este prea mare.
Primele doua propozitii ale acestui post sunt in engleza pentru simplul fapt ca atata vreme cat avem printre codurile CAEN „Comertul cu amanuntul al discurilor si benzilor magnetice cu sau fara inregistrari audio video in magazine specializate”, nu vad ca un performance advisor sa isi inregistreze activitatea la Registrul Comertului in curand. Si nu, „Consultanta pentru afaceri si management” nu este acelasi lucru cu performanta.
Asa ca daca ti s-a intamplat vreodata tie sau vreunui prieten sa feriti o groapa imediat cum ati trecut prin ea, hai sa discutam!
Eu sunt Lacramioara si am fondat Master of Crowds. Un curs de Public Speaking folosind tehnici de actorie. Si la finalul lunii februarie tin un training pentru toti cei carora nu le auzi vocea intr-o multime. Pentru toti cei care sunt pregatiti sa faca mai mult pentru ei. Arunca un ochi aici sa vezi despre ce este vorba si daca ti se potriveste tie ori cuiva drag, hai sa ne cunoastem!
„If I go like this, I can lose.”
„Or you can win.”
„True!”
„So, are you ready to take the jackpot?”
„Let’s do this!”
Lacramioara Ioana Brecea 