Despre bunatate

BUNĂTÁTE (s. f.) 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. E un termen generic si usor ambiguu pana la urma pentru ca om fundamental bun nu exista si fapte fundamental bune nu exista. Mai mult decat atat, bunatatea are atat de multe…