Collateral beauty – un shot de tuica cu gust de prune

Ei poftim ca am vazut si filmul asta care imi statea agatat in ganduri de cateva zile. L-am vazut pentru Kate Winslet, pentru Helen Mirren si pentru Will Smith in principal. Cel din urma mi se pare ca evolueaza extrem de frumos de la un film la altul, acumuleaza maturitate, prinde „carne”, pentru cei care cunosc expresia. Pe Kate Winslet o ador de la Carnage incoace si nu ma pot desprinde de cat de bine si-a interpretat partitura, cu cata atentie si cu cata migala a construit fiecare secunda din personaj. Este adevarat, a avut si o piesa exceptionala la dispozitie si un Roman Polanski de geniu, deci nu prea avea cum sa fie fail. Pe Helen Mirren e greu sa nu o iubesti. Asa cum o percep eu, este intruchiparea perfecta a pasiunii pentru meseria asta.

Nu o sa fac acum o cronica a filmului pentru ca nu ma pricep la asta. Ii las pe cei care stiu si sunt indreptatiti sa o faca. Nici la recomandari nu as raspunde pentru ca blogul meu nu are atat de multi cititori pentru a fi indreptatit un astfel de rol.

Scriu acum pentru ca simt sa o fac dupa ce am vazut filmul. Iar treaba asta spune mai mult decat orice rating de imdb. Este un film despre viata si speranta, din perspectiva unui individ care o pierduse pe cea din urma si o declarase nula. Personajul interpretat de Will Smith, Howard, un publicitar, isi pierde fiica de 6 ani, iar din acel moment aluneca pe toboganul de ce-urilor, furiilor, tacerilor, acolo unde orice ai citi despre intrebarile tale, din orice unghi de abordare ai privi chestiunea, at the end of the day ramane tristetea, ramane insingurarea, ramane disperarea. Este un film despre modalitatea in care acest personaj isi depaseste tragedia.

„Care este De ce-ul vostru? De ce te-ai trezit azi de dimineata? De ce te-ai imbracat asa. De ce esti aici? Well, suntem aici pentru a fi impreuna. Pentru ca viata este despre oameni, iar scopul publicitatii este de a arata cum un produs poate imbunatati viata unui om. Cum se face treaba asta? Sprijinindu-ne de conceptele: dragoste, timp si moarte. Aceste trei notiuni sunt comune tuturor oamenilor pentru ca la finalul zilei, indiferent cine esti, tanjesti dupa dragoste, iti doresti sa fi avut mai mult timp si te temi de moarte”.

Asa incepe filmul.

Trei ani mai tarziu, dupa ce fiica sa moare, Howard incepe un dialog cu aceste trei notiuni abstracte, comune tuturor, ca modalitate de impacare cu marele De ce pe care trebuie sa il inteleaga pentru a trece mai departe dupa o astfel de tragedie.

Carcotasii pot spune ca este un film fortat. Publicitarii pot spune ca se respecta brieful ad literram, cu nimic in plus, which is way wrong, dar peste cei care a trecut un De ce, oricat de mare sau mic a fost, se lasa tacerea. Pentru ca nu este vorba de cat de bun sau prost este filmul ci este mai mult vorba de cat de mult sau putin rezonezi cu ce este acolo. Ca in orice film de altfel.

Eu dupa ce am vazut filmul am simtit nevoia sa scriu. I know, un statement in sine. In tacerea mea, in gandurile mele, in propriile notiuni abstracte si modalitatile mele de a ma impaca cu De ce-uri si Cum-uri de fiecare zi.

Nu este un film care sa te urmareasca, care sa iti ofere mari revelatii sau din care sa arunci cult un citat din cand in cand, dar este un film care m-a facut sa tac la final.

Si mai mult decat atat, o sa revad Carnage si o sa imi adaug in lista de Netflix cateva hero-uri cu Helen Mirren pentru ca pasiunea, oricat de lasata de izbeliste ar fi, la un moment dat isi cere drepturile.

Iar pentru cei care inca isi mai bazeaza decizia de a vedea un film dupa ratingul sau metascorul de imdb, well, cu totii raspundem „Bine” la intrebarea „Ce faci” chiar si atunci cand ne este foarte rau. Iar pentru momentele in care ai scrie un roman atunci cand esti intrebat banalul „Ce faci”, chiar s-a inventat raspunsul „Splendid” – pour les connaiseurs.

Aici trailerul

Cronica in www-ul nostru nu am gasit. Dar am gasit ceva interesant in theguardian, ceva ce se apropie de ceea ce cred eu ca inseamna cronica, adica o pozitionare care provoaca la dialog. Acum daca il faci constructiv si argumentat, cu atat mai bine. So, here it is.

Aici imdb-ul cu pricina.

Go and see it, or trust imdb.

P.S. Cine mai scrie cronica de film these days la noi? Really, sunt in urma la acest capitol, please help.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s