Azi sau ieri?

„Auzi, iti spun la multi ani azi sau a fost ieri?”

„Azi, mah”

„Ah, bun, pai la multi ani!”

„Ah, ce dragut! Multumesc, sa fie intr-un ceas cu cuc”

Era 21 iunie 1982. Evident ca cerul era limpede, soarele stralucitor, oamenii buni, veseli si iubitori. Doar ca eram pe vremea Raposatului (pour les connaiseurs, Ceausescu de data asta) si nu stiam ce e ala internet. Pe vremea aceea, ora 1:00 era tot ziua anterioara. Asa ca la momentul la care eu m-am nascut, adica 21 iunie, ora 1:00 dimineata, ceasurile s-au dat inapoi si am fost trecuta in certificatul de nastere cu data de 20 iunie 1982.

A facut mama Revolutie, a fost o mica Che Guevara a maternitatii, dar fara sorti prea mari de izbanda. Asa ca, pentru dreptate in lume si pace pe pamant, mama si-a sarbatorit bestia cea mica in fiecare an, pe 21 iunie, asa cum ea a nascut-o si nu cum a fost consemnata. Si iata cum si eu la randul meu ma sarbatoresc exclusiv pe 21 iunie, desi in actele de identitate, Lacramioara Brecea este nascuta pe 20 iunie.

 

birthday printable
Sursa foto:www.ishouldbemoppingthefloor.com

Tocmai bine, caci pe 20 ma felicita bancile, datoriile, impozitele, iar dupa ce trec felicitarile astea financiare, vin alea bune, frumoase, de la oameni dragi mie.

Acum, intorcandu-ne din nou in 1982, stim cu totii ca Balul fara spectacol e incomplet, asa ca, in ziua cu pricina, pe 20 iunie 1982 adica, se anuntase Circ, mare spectacol de circ la Slobozia. Noi locuiam atunci in Braila. Si cum vestile proaste circula repede, iaca cum tata si cu mama s-au asezat frumos in masina si s-au dus la spectacol. Ceasul bun, pisica alba caci de data asta nu au ajuns la un spectacol de circ ci la un alt spectacol, cu asta mica in rol principal.

[Acest post va deveni in continuare extrem de siropos, deci sensibilii sunt invitati sa isi ia masuri de precautie].

Anul acesta nu este despre mine. Anul acesta simt ca este despre cei care ma definesc, cei care m-au format (formeaza), iubit si daruit. Pentru ca niciodata nu le-am spus asta, dar niciodata nu am simtit atat de pregnant ca anul acesta ca lucrurile nu sunt intotdeauna despre mine. Ci despre ei: mama si tata.

Despre povestile de familie, iubire si unitate. Despre spectacol(e) si despre incrancenarea aia frumoasa de a face lucrurile corect, despre principii si generozitate. Parintilor mei le datorez firea asta exagerat de sensibila, incapatanarea asta pana in cele mai albe panze, tenacitatea cu care fac, spun si visez si modul in care ofer si primesc.

Am auzit prea mult in ultimii ani ca sunt foarte pretentioasa. Ei bine, da, sunt pretentioasa caci acestea sunt modelele mele de putere, invatare, iubire si libertate. Deci  anul acesta este despre Lacramioara, a lu’ mama si a lu’ tata.

Asa ca mama si tata, anul acesta ziua mea este despre voi, despre cat de mandra si bucuroasa sunt ca sunteti parintii mei. Si sunteti cei mai buni parinti din toata lumea. Despre cat de multa putere imi dati, liniste sufleteasca si stabilitate.

Si va multumesc si va iubesc.

La multi ani mama si tata pentru Lacramiuta.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s