<hr>

De cativa ani incoace, dupa ziua tatalui meu, cumva sufleteste, anul se incheie. Ii astept cu rabdare ultimele zbateri, ultimele surprize, dar cu incantarea unui nou inceput, caci asta semnifica, invariabil, pentru mine un nou an. Wow, noi aventuri. Cool.

Ne aflam deja in ultimul act al acestui an, la frazele de final, uitandu-ma cum cade cortina. Declar astfel deschis bilantul lui 2015.

[pauza]

[pauza]

[pauza]

Da, a fost un an care m-a lasat fara replica (si rar mi se intampla). A fost un an care a dat cu mine de toti peretii si exact cand credeam ca isi mai ia o pauza, abia era inceputul. Si sa ne intelegem. Nu e un lucru usor sa dai cu mine de toti peretii.

A fost anul contrastelor. Anul lui alb si negru, al dulcelui si fierii, al lui Bach si Marilyn Manson. Gandul cu care mi-am inceput anul 2015 a fost ca e lucru mare sa fii omul potrivit, la locul potrivit, cu oamenii potriviti. Fabulos, dar exact asa a fost.

1-moon-quote

sursa foto: www.babington.co.uk

M-am tot gandit zilele astea cum sa sumarizez anul acesta si mi-a venit in minte poezia lui Blaga: „Eram asa de obosit si sufeream/Eu cred ca sufeream de prea mult suflet” (Leaganul, Nicolae Blaga). Da, prea mult suflet, prea putina atentie la mine. Prea multa implicare in afara mea, prea putina grija pentru mine. Si cumva am fost obligata sa ma uit la mine. Am trait anul acesta nevoia acuta de echilibru. Si nu pentru ca am fost prevazatoare ci pentru ca lucrurile s-au intamplat in asa fel incat mi s-a fortat mana. Sa cern din nou oameni (Doamne, ce lucru greu!), sa reevaluez pozitii si sa accept binele in viata mea, ca pe o normalitate, fara sa ma infricoseze. Da, stiu, suna bizar, dar mare a fost omul care a spus ca trebuie sa fii pregatit sa-ti fie bine.

A fost un an in care am invatat. Mult si multe. Pe pielea si pe sufletul meu. A fost anul in care am invatat sa spun: Nu, Stop, Pana aici. Pentru un om care nu a exersat limitele personale multa vreme e un lucru mare. A fost anul in care am invatat sa ma vad si sa ma simt altfel pentru ca am invatat sa imi trasez limitele. Si a inceput sa imi placa. M-am facut mare, gata, nu mai am nici o scapare. Degeaba dansez eu in lift, sar intr-un picior pe strada sau cant la fixativ in oglinda. Nu mai este nici un dubiu. M-am facut mare.

Ce vreau de la 2016?

Culmea, dar nu am ce sa scriu. Pentru ca anul acesta m-a invatat ca lucrurile se vor intampla exact asa cum sunt ele date. Am siguranta insa ca orice s-ar intampla o sa fiu bine. O sa ma descurc indiferent ce s-ar intampla. Nu, nu am o lista pentru 2016, dar am cateva credinte pentru el. Vreau sa iubesc. Sa iubesc cu ultima molecula din mine, sa ofer, sa fiu generoasa si buna. Asa cum sunt acum, astazi, cand scriu aceste randuri. Si treaba asta nu vreau sa se schimbe niciodata.

Si un ultim lucru, extrem de important pentru mine. Multumesc. Multumesc pentru oameni, pentru zambete, pentru prajituri, caffe latte, nic name-uri, mesaje, biletele, telefoane, intalniri, explicatii, lesinuri, familie, principii, profesionalism, frumusete, dans, creativitate, muzica si, inainte de toate, multumesc pentru iubire.

P.S. Pentru cei care se intreaba ce inseamna titlul, lectura placuta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s