„I’ll be back”

habit

Foto: www.thefeeherytheory.com

Dupa mai bine de un an, aseara am avut un dialog pe teme politice. Interna, externa, economica, tot tacamul. Nu m-am oprit aici si am continuat cu o discutie in contradictoriu (aprinsa de-a dreptul) cu o persoana foarte draga mie.

Nu mai avem USL, rusii sunt pusi pe harta in Crimeea, ma tot intreb ce consilieri de imagine are Ponta, ma intreb ce a fost in capul lui Antonescu sa faca mutarea asta, oare toata povestea cu pricina a fost trocul PSD-ului si lista poate continua.

Engagement rate-uri, comunicari de brand, A/B testinguri si good old revenue!

Am fost cateva zile plecata din Bucuresti, in locuri in care nu mai fusesem. Nu m-am ratacit, am stiut exact unde sa ma duc, ce sa fac si cum. Exact cum am stiut punctual aceste lucruri, la un moment dat am inceput sa ma ratacesc, sa fiu pierduta in spatiu complet si sa-mi revina simtul de orientare inexistent. Ala a fost momentul in care m-am recunoscut. Si am inceput sa zambesc, sa ma accept si sa ma bucur de mine, asa cum sunt eu.

Cand eram micuta, am primit cadou un walkman pe care l-am bagat in priza pentru ca i se terminasera bateriile si m-am gandit eu sa ii fac un upgrade de calitate. L-am prajit putin. Saptamana trecuta eram pe punctul de a face exact acelasi lucru cu laptopul.

Am inceput in week-end o a treia carte. Am reusit sa-mi sterg din greseala un proiect la care am lucrat o saptamana – si eram bucuroasa ca in sfarsit mi-a venit inspiratia. Era fain gandit. Am fost intrebata de o vanzatoare draguta: „Ce sa va dau” si am reusit sa o intorc de trei ori pentru ca ceea ce imi oferea era fie prea mult, fie prea putin, fie ii lipsea, fie avea prea mult.

Intre timp, astazi mi-am inceput ziua cu o floare, un cadou si discursurile de Oscar.

Care este legatura intre toate lucrurile astea? Normalitatea. A mea. Cu mintea in toate locurile. Multe dintre ele ridicol de departe de mine, altele infiorator de aproape. Dar toate prezente, in acelasi timp.

Asta este un semn de normalitate pentru mine. Aceea pe care o pierdusem. Nu stiu daca e bine sau nu ca am ajuns din nou in punctul acela, dar stiu ca asa ma pot vedea. Asa arata ordinea mea. Asa ma recunosc, asa ma pot anticipa si ma pot controla. Pentru ca da, sunt un control freak al vietii mele. Nu ma scap din mana deloc si nu prea imi acord nici o pauza.

Am spus eu la un moment dat „I’ll be back” si uite ca I’m back. Cica old bad habits die hard. Hmmmm….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s