Strange-o

Clipboard01

Eram pe undeva prin liceu cand mi-a picat in brate o carte despre limbajul corporal. Eram la faza la care bifam gesturile pe care le faceam pentru a deslusi cu exactitate ce fel de persoana sunt. Ce copil prost! De cand ma stiu, atunci cand cunosc pe cineva si trebuie sa ii strang mana, eu nu am jumatati de masura. Procedura e simpla. Il privesc in ochi, ii strang tare mana si cam asta e. Asa am aflat eu in liceu despre mine ca sunt un om hotarat. Cartea cu pricina era dovada. La un moment dat a devenit chiar amuzant caci am tot urmarit sa vad daca slova greseste au ba.

La barbati e mai simplu. Cam toti au strangerea de mana ferma, ca deh, altele le sunt motorasele. Acum, pe repede inainte daca ma gandesc, un singur barbat stiu cu o strangere de mana timida si transpirata, dar el iese din calcul ca e genul de barbat-femeie de care am tot scris ca e mai bine sa te fereasca Cel de Sus. Dar in majoritatea cazurilor, barbatu-i barbat si asa cum te strange in brate iti strange si mana si d-aia merita si iubiti, ca stiu s-o faca bine, punctual, fara echivoc.

La femei se schimba treaba. Tuna si-aduna. Cele mai amuzante de departe sunt cele care intra in competitie cu tine inca de la prima atingere a mainii. Simt ele cumva ca urmeaza sa le strangi si, in ultimul moment se aduna, iti strang si ele mana, dar nu la fel de ferm ci mai tare si ostentativ. La final, pentru a se asigura ca ai inteles idea mai stau o secunda la poza, trosnindu-ti metacarpienele, ca intr-un triumf al femeii slabe, care nu vrea sa se arate sub nici un chip asta, dar de la aparenta la adevar nu e decat un pas si daca nici femeia nu-l face intr-o milisecunda atunci nu-l mai face nimeni.

Gingase sunt femeile ale caror mana e la fel de moale precum tonul vocii. Care au zambetul ala cald, nedisimulat pe chip, de care nu te feresti ci te deschizi imediat ca stii ca-i loc. Mamoasele, mai pe scurt, au acea strangere de mana care te inmoaie si pe tine de la prima atingere si pe care incepi sa le iubesti atunci, pe loc.

Cand insa cunosc o femeie care stie sa stranga o mana, ei bine, atunci imi pun semne de intrebare. Fara sa vreau devin mai atenta. Acelasi parcurs. Mana stransa ferm, privirea, acele doua secunde maxim in care se face „complete scan”-ul si atat. Hmmm… am un deja vu si nu stiu exact daca-i de bine.

Mai sunt unele surate care, saracele, din nesiguranta si lipsa totala de incredere vor sa faca gestul cu pricina, ca asa au vazut la altele mai inteligente decat ele, dar nu prea duc pana la capat nici gestul, nici poezia insotitoare si cu atat mai putin privirea, corpul drept si pauza aia de gand in care auzi, incasezi ce ti se spune si atat. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, om cu multe prejudecati, le-am pus stampila-n frunte si cu greu o mai sterge cineva de acolo.

Oricat de multe statistici s-au perindat la mine in minte, concluzia este una singura. Nu este o regula generala. Pot exista oameni cu o strangere de mana timida, dar extrem de iscoditori sau hotarati, dupa cum pot exista oameni cu o strangere de mana ferma si extrem de slabi. Cu alte cuvinte, strangerea de mana este ca garnitura, singura. Te poate satura pe moment, dar dupa o ora iti dai seama ca lipsea ceva langa, iar acel ceva de fapt dadea denumirea mancarii.

Truismul nostru (dupa caz, doar al meu, eventual) cel de toate zilele: Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s