Caution: Zen achieved

good-mood-foods-chillies

Sunt nefiresc  si suspect de calma in ultimele zile. De putine ori in viata mea am fost atat de intelegatoare, amabila, zambitoare… deci calma, pe o perioada atat de indelungata (vreo trei zile… consecutive!). O fi din aer, o fi de la mine, nu stiu. Dar stiu cu siguranta ca daca-mi clatina cineva zen-ul cel de trei zile, Katrina va fi sora mea mica, mica, mica.

Ca sa ma intorc la calmul ce s-a cazat la mine in ultima vreme, am incercat sa trec in revista lucrurile care in mod normal ma scot din sarite, poate, poate, m-oi intoarce la forma initiala.

Pai sa incepem cu vanzatoarele care iti trantesc restul si produsul in brate in cea mai mare scarba, de parca le faci un mare  rau doar prin simpla-ti si enervanta-ti prezenta. Nu mi-am lasat niciodata datorii la aceste dudui. Am avut mereu cateva cuvinte de adaugat unui rest aruncat ca la cersatori si unui produs rostogolit inspre cazut in aceeasi sila. Nu, de cateva zile rad in fata nefericitei si… atat.

Sa continuam cu traficul cel de toate zilele, claxoanele insistente si istetii care au doua benzi libere pe sens, dar iti dau flash-uri continuu ca sa te dai din calea lor. In mod normal le urlam cate ceva despre fiintele gingase care le-au dat viata. Ei bine, nu, de cateva zile imi vad de treaba mea, ba chiar ridic gratios piciorul de pe acceleratie.

Din categoria viata la bloc, nimic nu ma enerveaza mai tare decat pustii care stau in fata scarii si sparg seminte. Le-as sparge capul direct, fara avertisment. Ei nu, de cateva zile trec pe langa ei fara macar sa am impulsul de a le spune ceva.

Ma enerveaza de mor sa am un million de sacosele, gentute si chei in ambele maini si fix in momentul ala sa imi sune telefonul. Ei bine, azi de dimineata mi-am aruncat catrafusele pe jos si am raspuns voioasa “Neata”. Si mai mult, gestul s-a repetat si atunci cand persoana cu pricina a sunat a doua oara in interval de cateva minute.

Momentul acela senzational cand te trezesti dimineata si nu ai cafea… il cunoastem cu totii. Ei bine, la mine momentul acela este usor upgradat, caci mor atunci cand imi dau seama de dimineata ca nu am fie lapte, fie cafea. Nu… de cateva dimineti imi place la nebunie cafea mea chiar si fara lapte.

Te incalti, te aranjezi, tragi un ultim ochi in oglinda, rasucesti cheia in usa si exact in momentul ala realizezi ca ai uitat ceva. Care, de cele mai multe ori, presupune sa cari ceva, sa scotocesti pe undeva, sa iti uzi mainile. Enervant cu totul. As… de cateva zile zambesc atunci cand realizez ca iar am uitat ceva.

Hmm… daca m-as vedea de la distanta, nestiind prea multe despre mine ci doar ce mai scriu pe aici din cand in cand, as spune: Bravo, in sfarsit te-ai calmat. Era timpul sa nu te mai enervezi de la firul ierbii care se apleaca in bataia vantului sau suvita care nu sta exact asa cum ai asezat-o tu.

Cunoscandu-ma totusi, cred ca Universul ma pregateste pentru un taifun. Da, stiu, ai grija ce-ti doresti … Dar asta-s eu si mai stiu ca intotdeauna sunt asa linistita doar inainte de furtuna. Caci trebuie sa ai sufletul curat cand vine. Nu-i frumos sa o primesti cu energii negative.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s