Schimbam povestea?

Sunt in etapa lui “re” a vietii mele. REconstructie, REfacere, REinventare, REnastere, REvitalizare, REcunoastere si, deasupra tuturor, planeaza brav Acceptarea. Dar nu acceptarea inteleasa asa cum unii dintre cei care trec pragul acestui blog s-ar gandi ca ar trebui facuta (pentru ei am un singur mesaj: Nu mai treceti pe aici, nu deloc si niciodata!).

Eu vorbesc de a ma accepta eu pe mine. A ma ierta si eventual intelege. Inca de la inceputul anului ma aflu, fara sa-mi fi dat seama la inceput, intr-o relatie de lunga durata cu mine, iar acest lucru este complicat, desigur. De ce? Pentru ca sunt incapatanata, pentru ca nu inteleg decat atunci cand eu traiesc, experimentez, simt, pentru ca sunt schimbatoare ca vremea, dar in acelasi timp statornica precum un luciu de lac intr-o zi torida de vara.

Si cum faci sa le armonizezi pe toate?

Sunt in etapa cand descopar lucrurile din mine care ma definesc. Nu-I vorba caci si pana acum le stiam, dar nu le verbalizam niciodata. Parca nu ne intalneam deloc, dar stiam unul de existent celuilalt. Era o tacere din aceea ce naste confuzii.

Am o adevarata pasiune pentru dirijori. I-as privi ore in sir fara sa ma satur. Imi deschid porti ale frumosului in suflet pe care nici eu nu stiam ca le am. Sunt fantastici. Si nu e intamplator. Caci in acest moment al vietii mele, eu sunt dirijorul. Va trebui sa imi armonizez mastile, fetele, vietile, simtirile in asa fel incat sa se auda pe fundal  un Tchaikovsky cu Piano Concerto no. 1 impecabil.

Follow-Your-Bliss

Imi place la nebunie sa comunic, sa verbalizez, sa cunosc si sa cunosc oameni. Evident ca nici acest lucru nu este intamplator. Cand un tren pleaca din gara ta, obligatoriu va trebui sa il inlocuiesti. Iar acest lucru se face prin comunicare, zambet, socializare, iar deasupra lor planeaza din nou acceptarea asta a ta pentru tine. Cealalta formula, a ramanerii in poveste, te mananca precum un cancer. Dar din nou, trebuie sa realizezi singur asta, caci restul e PR, vorba aceea.

Potrivit unui experiment – nu, nu cercetatorii britanici au facut-o p’asta – daca muti stupii unor albine la 150m de locul initial, ei bine, albinele nu il gasesc. Ci doar sunt confuze si se rotesc in jurul locului unde erau odata stupii cu pricina. Dar daca ii muti la un kilometru, ii gasesc pe loc si se adapteaza cu aceeasi viteza. Concluzia era ca asa functioneaza creierul uman. Deci da, anul acesta schimbam povestea. Ce, numai BCR-ul poate, zau asa!

De cand ma stiu instinctul a fost cel care mi-a deschis calea. Era antemergatorul meu. Ulterior, cand imi vedeam destinul doar pe jumatate, caci cealalta parte era data, dirijorul din mine asa gasise sa armonizeze totul, prin renuntarea mea la mine. Iar instinctul meu drag a fost retrogradat de la antemergator la un ceva ezitant, genul “nu stiu”, care se tanguia prea mult, care tegiversa totul si bineinteles ca farama de Lacramioara care ramasese gasise o denumire pentru toata nebunia pe care eu o numeam viata. Renuntasem la instinct si oferisem dreptul de veto eminentei cenusii, asa ii spuneam, caci farama de respect pe care inca o aveam pentru mine isi cerea denumirea.

Peste timp imi dau seama ca instinctul nu ma inselase. Doar ca il inchisesem cu lacat pentru ca trecusem la viata in doi. Nu, deloc nu ma inselase. Acum realizez, cand ma uit la tot ce am renuntat si imi amintesc ce si cum ii catalogam odata, inainte de a aparea nuantele. Deci instinctul meu drag, usa e larg deschisa, fii antemergatorul meu de aici inainte ca ti-ai facut treaba bine pana acum.

Am auzit asta acum cateva zile si nu rezist tentatiei de a o mentiona. Vorbind cu o persoana care a trecut prin etapa “re”, mi-a spus ca ar fi avut nevoie atunci de cineva care sa ii ofere cu amabilitate doi pumni in fata pentru a multumi ca a iesit cu viata din povestea cu pricina si a vedea ca viata e tare „misto”.

Ei, despre acest „misto” cel de toate zilele este vorba. Asa sa ne fie viata, asa sa ne fie noptile, relatiile, drumurile drepte, intortocheate, caile intoarse si gandurile ascunse. Cam asa. Cam „misto”! Ceea ce obliga in acest moment la o sesiune de shopping, „misto”, bineinteles!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s