Niste gay!

Dar ce gay! Doi oameni pe care i-am cunoscut odata cu piesa „Femeia de ceara” si alaturi de care am ras, am plans, ne-am impartasit invectivele de rigoare si care au reusit pana la urma ceea ce parea imposibil – si pentru unii este imposibil si acum – sa se casatoreasca. Noi nu recunoastem legatura (nici la propriu nici la figurat!) asa ca au apelat la un pastor al Metropolitan Community Church din Tallahassee, Florida.

Din clipa in care am decis sa ma duc la ei la nunta ma gandeam ce experienta faina o sa am, de impartasit pe blog. Caci scriu pe blog acele lucruri care ies din mine pentru ca ma umplu prea mult, lucruri care nu-si mai gasesc locul in mintea si sufletul meu si in loc de o implozie, am ales blogul drept sprijin. Acum insa, dupa evenimentul cu pricina, parca nu am simtit nevoia sa mai scriu pentru simplul fapt ca mi s-a parut atat de normal evenimentul si atat de pentru mine incat l-am primit cu bucuria cu care primesti un feeling bun dintr-o intamplare, il lasi sa se aseze in tine si te bucuri in tihna.

74651_10152206341319657_389155144_n

Sursa foto: Facebook Daniel Ionescu

Exact despre asta vreau sa scriu. Despre normalitate. Am asitat la o nunta la care in nici o secunda nu am avut feelingul ca e ciudat sa nu vad o rochie de mireasa. Dupa „you may share a kiss” nu am sesizat in nici o secunda ca s-au alaturat buzele a doi barbati si nu a unui barbat si o femeie, asa cum in mod uzual vad. Ci tot ce a ramas dupa experienta este frumoasa emotie ca doi oameni care se iubesc decid sa isi continue viata impreuna avand binecuvantarea oamenilor care tin la ei. Sentimentul acela frumos care te face sa lacrimezi – evident ca iar am plans – bucuria si eliberarea imensa de dupa ceremonie, dezlantuirea aceea de orice emotie sau fapt care te poate timora si normalitatea oficializarii.

Pana la urma nu despre asta e vorba si in viata asta, fir-ar ea sa fie? Sa gasesti pe acel cineva care sa iti ofere sentimentul de protectie, credinta, pentru care ai fi dispus sa faci orice si langa care sa te bucuri ca te trezesti in fiecare dimineata? Nu este vorba in fiecare relatie despre acel copil micut care creste pe masura ce se mai adauga o zi la data de la care v-ati cunoscut, numita legatura absolut minunata dintre doi oameni care se iubesc?

Cam atat de simplu este. Cam atat de complicat este. Nu conteaza ca avem un el si un el. Conteaza ca dincolo de asta avem normalitatea unei familii. Asezarea unei relatii si linistea ca s-a intregit puzzle-ul.

Relatia mea cu aceasta casatorie este una frumoasa si de lunga durata. Am inceput prin a o respinge vehement. Era old fashion, insemna la vremea aceea trecerea timpului, maturitate asociata cu anii care trec, copii – corvoada imensa – responsabilitati pe care vroiam sa mi le asum, dar in tihna mea, in ritmul meu si nu cu lautari si acordeon. Am ajuns apoi la faza la care am vazut partea practica dintr-o casatorie. Pentru o relatie de lunga durata, casatoria poate insemna un refresh, un restart chiar, daca esti in punctul in care ai senzatia ca celalalt este o carte deschisa pe care ai devorat-o pagina cu pagina si care nu o sa-ti mai aduca in veci povesti noi, caci ii cunosti fiecare rand pe dinafara.

Sunt acum la momentul la care imi dau seama ca aceasta casatorie e mai mult de atat. Teoriile cu „un act nu ma leaga” si „nu am nevoie de un act pentru a fi devotat unui om” sunt bullshit si atat. Acum simt ca acest pas este unul de maturizare pentru ceea ce exista intre doua persoane. Maturizarea inseamna a dovedi, a spune, a cladi, a face si demonstra in final. Orice lucru de pe lumea asta trece prin aceste etape. Orice lucru pe care il creezi, iar casatoria nu are de ce sa faca exceptie. Nu as pierde pentru nimic in lume momentul in care voi imbraca rochia alba sau momentul in care ma va tine de mana si voi sti ca pe el l-am ales sa nu-i mai dau drumul.

Am deviat, evident, dar pana si asta face parte din normalitate.

Nu s-au casatorit doi homosexuali. S-au casatorit doi oameni. Si pentru cei care spun in gand „Eh, niste gay” sa se gandeasca la cat de usor renunta ei la relatiile lor si cat de simplu li se pare sa o ia de la capat atunci cand balta are peste. Si acum imagineaza-ti ca apartii baltii de care nu trebuie sa stie nimeni, in care nu trebuie sa te vada nimeni si in care nu prea stii daca are peste. Ei, acum care e feelingul? Iti dardaie putin vocea cand spui… „Niste gay”?

Dragii mei! In cazul in care nu ati auzit de 1.456.897 de ori de la mine asta, va doresc sa fiti fericiti impreuna. Cam atat! Restul se construieste. Dar fericirea inseamna devotament si iubire. Sa va bucurati unul de altul si sa aveti o viata minunata! A voastra devotata – Sfanta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s