Una pe zi sau Zmeura de aur in Comunicare

Sunt lucruri care iti bucura sufletul in fiecare zi, in fiecare secunda. De la femeia de serviciu care iti spune dimineata “O zi frumoasa sa ai, printesa mea!”, la portarul care abia asteapta sa te vada pentru a-ti spune maruntisuri, dar neaparat tie, caci tu le intelegi. La soarele din cauza caruia dimineata, cum te-ai dat jos din pat, incepi sa dansezi de bucurie sau la florile din glastra care iti zambesc toata ziua si te apuci si tu sa vorbesti cu ele, ca miliarde de oameni de pe planeta asta, dar de fapt vorbesti cu sufletul tau pentru ca nimeni altcineva n-ar intelege bucuria!

4290198_s_web

Exact dupa acest model exista lucruri pe lumea asta ca te umplu de nervii pe care nu stiai ca ii mai ai, te irita pana la limita psoriazisului. Si nici macar atunci nu ar fi o problema uriasa daca nu s-ar repeta si repeta si…. bineinteles, repeta. Pai sa ai tu o zi de tip shaorma, plina cu de toate, si sa apara mot cate o bomba din asta?! Trebuie sa reactionezi. Noblesse oblige! Sa-ti smulgi parul din cap? De pomana. Irosesti bunatate de podoaba capilara oricum rara si fragila pe niste capcauni. Sa trantesti usa? Inutil… Asa de bun a fost ala care a montat-o ca nici bunul simt sa cada si ea cu stil ca-n videoclipul lui Freddy Mercury nu il are.  Si atunci intorci spatele nervos, te consumi tu si jumatate din ficatul tau marit oricum de la stres si treci mai departe doar cu o baie fierbinte, care sa-ti clocoteasca sangele mai tare decat au reusit altii sa-l caleasca.

Si pentru ca ciupercile dupa ploaie sunt putine comparativ cu situatiile cu pricina, le asezam in categorii, sa nu le pierdem ordinea.

I. Zmeura de aur in Comunicare

1. Cand ii spui unui om un lucru si el raspunde: „Da, am inteles, dar totusi…. ” si repeta exact ce spusese anterior.

Bai, ne intelegem, au ba? E simplu. E una sa nu ma crezi. E alta sa intelegi gresit. Mai exista posibilitatea sa iti imaginezi ca nu am inteles intrebarea. Dar sa te faci ca nu m-auzi sau sa te comporti ca si cum vorbele mele nu ti-au lasat nici o urma in urechea ta si sa mai fii si sigur de ce spui exact acelasi lucru, bai, esti nesimtit si atat. Adica nu simti cand esti penibil, deci nesimtit!

2. Sa comunici cu un cineva si acela cineva sa iti raspunda cu oful lui, indiferent care ar fi subiectul discutiei. Dupa modelul: „Vaai, ce vreme frumoasa este afara!”,”Pai da, numai tu puteai sa-ti iei rochie mov”, „Nu crezi ca e mai bine ca a venit caldura?”, „Mooov? Nu te scoate din sarite movul asta?”

Autistii (nu, nu ma refer la boala, e la figurat, so chill!). Ma enerveaza cumplit sa vorbesc cu oameni care au belelele lor pe creier si indiferent ce ai spune, cum ai spune, in ce pozitie le-ai spune, raspunsul este unic si de neclintit: beleaua. Pai ce legatura are beleaua cu Prefectura? Om darz cum sunt intotdeauna am senzatia ca nu m-am facut inteleasa si repet. Nu merge. Ma gandesc ca poate nu a inteles exact ce vreau sa ii spun si face variatiuni pe alta tema data. Si repet. Cat te pot scoate din minti oamenii astia! Rabdarea a 15 lumi pusa la un loc n-ar ajunge pentru a-i pricepe. Inutil oricum sa incerci. Tarziu am aflat, tarziu mi-am dat seama – am intrat si eu in jocul lor pesemne.

3. Oamenii care vorbesc incet, ca semn al elegantei si discretiei

Sa fim intelesi. Am cunoscut oameni care asa vorbesc de felul lor. Incet. Eu sunt la antipozi. Si asta pentru ca de cand am intrat la teatru si pana-n ultimul an auzeam continuu: nu te auzi, nu te auzi. Nu racnesc din toti plamanii doar ca mi-au auzit urechile patru ani acelasi lucru, dar prefer sa vorbesc tare, apasat si hotarat. Ei, cum sunt aia care au auzit ei ca vorbitul incet este semn de discretie si eleganta? Magarii aia, sau mai rau, magaretele alea care te obliga pe tine sa te apropii de ei/ele, sa le mirosi si cea mai ascunsa urma de sudoare, sa nu mai spun de respiratia care te arunca intr-o groapa de miasme careia nu-i mai vezi iesirea. Ei, cum esti tu om fara creier si nu iti dai seama ca eleganta, decenta si bunul simt te obliga la comunicarea de la egal la egal sau cel putin daca ai tu creierul in colturi si crezi ca toate calitatile astea stau in tonul vocii, nu te poti intreba macar pentru o secunda de ce oamenii astia isi ascund fata atunci cand le vorbesti? De ce isi intorc privirea si NASUL, da, ai ghicit, nasul, in cealalta directie cand ii obligi cu obsesia ta bolnava sa se apropie de tine cand le comunici ceva?

4. Oameni care stiu tot! Au doar solutii, niciodata intrebari

Esti intr-un dialog cu cineva. Acel cineva accepta, deci un acord bilateral. Si cu toate astea, cand celalat deschide gura, hap, vorba i-ai luat-o, solutia ai gasit-o, problema ai transat-o. “Pai, stai, uite, eu cred ca..”. Ce sa mai crezi tu, mai. Esti prea naiv daca mai crezi ceva, orice, eventual ca poti avea o discutie cu oamenii care au certitudini si atat. Nu vorbesc de cei siguri pe ei care au aceasta tendinta – oarecum fireasca, ii crezi pana la urma, au toate motivele. Nu, eu vorbesc de aia bolnavi de certitudini si simptome acute de atoatestiinta!

5. Oamenii care nu te lasa sa-ti termini idea pentru ca stiu ei ce vrei sa spui

Hai, navala peste mine ca si eu sunt la fel. Ha, ha! Pot fi acuzata de orice, mai putin ca nu ascult sau ca nu raspund la ce mi se comunica prin raspuns. Argumentatiile mele sunt lungi tocmai ca mi se intampla sa aud ca si contraargument  subiectul pe care il discutasem cu mult inainte sa ajungem la concluzii. Simplul fapt ca exista aceste cinci puncte ar trebui sa fie cel mai bun argument pentru raspunsurile mele indestulatoare, le-as putea numi. Bun. Ma asculti, eu iti spun, iti vad fata cu acelasi rictus ca la inceputul discutiei. Evident ca tin sa intaresc afirmatia anterioara si continui. Ei bine, exact cand sa ajung la punctul maxim al discutiei, la concluzie, tu ma intrerupi. Dar nu, nu iti ajunge treaba asta. Ma si contrazici, asa, ca cica asta-i dialog, neaparat in contradictoriu. E adevarat. Sunt penibile discutiile de genul “Este frumos ca e soare afara”. “Ai dreptate, sunt de accord cu tine, e splendid!” “Dar parca soarele iti da o stare de bine” “Si eu sunt de parere ca o raza de soare iti schimba starea”. Ei, cat de batut in cap sa fii sa intretii o conversatie ca asta. Treci de primele acorduri si pe urma ii schimbi nota, ca asa-i frumos, de acolo ies concluziile, de pe toate partile nu doar dupa una si aia saracacioasa. Bai, dar sa nu il lasi pe ala sa-si duca idea pana la capat e ca si cum nu ii dai sansa nici sa se adune pentru urmatoarea, ca inca e naucit de ce l-ai lovit.

M-am enervat numai scriind, deci ma opresc. Maine alta categorie, alte pareri!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s