Cantonament? Primesc. Da’ pana cand?

Si te-a parasit! Ei, si? E un dobitoc! Ma rog, tu stii bine in sinea ta ca el, saracul, nu este de fapt un dobitoc, pentru ca nu ai fi stat tu atatia ani cu un om fara creier. E un om bun, valoros, bla, bla, bla-uri din astea magulitoare pentru oamenii de calitate, dar cu tine si pentru tine el este un dobitoc. Punct si nu se mai discuta.

Ei bine, din momentul acela incepe cosmarul. Il vom numi simplu: Cantonament

Prieteni care te suna sa te intrebe ce s-a intamplat. Tu esti atat de confuz ca nu ai raspunsuri nici pentru tine daramite sa le oferi si celorlalti. Si le spui exact cum s-au petrecut lucrurile. Oameni de buna credinta, te intreaba si ei la randul lor ceea ce te intrebi tu din momentul in care dobitocul ti-a spus “stop”. Si te intorci in punctul in care erai. Mai sunt alti prieteni. Care nu au trecut prin frumusete de experienta. Si ei te consoleaza spunandu-ti “nu mai plange”. Fix in momenmtele in care iti vine sa musti din garduri, sa trantesti lumea cu susu’n jos si sa urli cat sa-ti scoti plamanii din tine si sa nu-ti para rau o secunda. Daca primii te aduc in punctul in care te-a lasat dobitocul, ceilalti te ingroapa si mai tare. Te fac sa realizezi ca esti inconjurata de oameni care nu inteleg. Pur si simplu nu te inteleg. Chiar daca ei, saracii, in sinea lor inteleg. Dar daca n-au trait… Si intelegerea asta are plapuma ei. Cat sa tragi de ea?

0910-post-workout

Prima oara, in naivitatea ta, spui ca e ca la tigari. Prima zi in care te-ai lasat e greu tare, dar cu trecerea timpului iti mai trece. Hmmmm… ai gresit-o si p’asta. E taman invers. Cu trecerea timpului e mai greu, mai acut, mai singur, mai pustiu. Culmea e ca intrebarile vin, vin, vin, parca nu se mai opresc si toate, la unison, fara raspuns.

Dimineata te trezesti in regula, tu si stampila ta de “parasit” in frunte si… plangi. Asta inainte de a sevi micul dejun. Dupa o masa copioasa si cea mai importanta din zi, evident ca mai tragi o repriza de plans… sa nu cumva sa te simti prea bine. Bun. Terminam acest interval orar 7-8 dimineata. Si mergi la munca.

Te suna un client ce se recomanda cu o voce groasa de fumator inrait, tu auzi ca-l cheama fix la fel. Nuuu… reset. Nu e el, e clientul pisalog. Vrei sa scrii un mail. Te pierzi la un moment dat intre destinatari si te pomenesti ca tastezi adresa lui. Nuuuuuu… reset! Adresa clientului pisalog. Te streseaza un sarit de pe fix… fugi repede la baie, iti amintesti ca au trecut deja doua ore si nu ai plans deloc si o mai comiti o data. Mergi sa tragi aer in piept si fix in momentul ala iei telefonul, ajungi la numarul lui si suni. Nuuuuuuu…. Nu intelegi? Stop. Reset. Restart. Nuuu… Nu iti va mai raspunde vocea aia care sa te linisteasca, sa te astepte acasa cu cele mai frumoase vorbe despre cat de dobitoci sunt aia si cat de multa dreptate ai tu… Nu, a trecut in tabara cealalta. A lor.

Realizezi incet, dar greu, si te intorci la munca. Trec orele, iti faci treaba, injuri in gandul tau. Ai flash-uri, te tii tare sa nu te cuprinda, nu reusesti si… implacabil vine ora la care te intorci acasa. Care casa? Notiunea de casa nu mai exista. Casa ta nu mai e acasa de cand cu incidentul cu pricina. Te poarta pasii, caci sunt mai obisnuiti decat tine sa gaseasca o casa si ajungi. Evident ca trebuie sa sarbatoresti. Mai plangi un pic. Doar ai reusit sa treci peste o zi. Aplauze, plecaciuni, lacrimi de emotie si plangi. Zici sa te relaxezi. Dar cum. Toate notiunile din vocabularul tau legate de termenul relaxare au disparut. Nici sarbatoarea nu mai e ce era. Iei o sticla de alcool si incepi sa-i spui beleua. Si povestiti, si povestiti pana cand pleoapele sunt grele, cearcanele adanci, durerea de cap te invaluie, sulul de hartie igienica de langa tine terminat, greierii incep sa cante si mergi la culcare. Somn? Aiurea. Pai sa-mi amintesc eu cum era cand ma asezam in pat acum ceva vreme? Nu, nu vrei sa-ti amintesti, dar belaua tot bela-i si se tine scai de tine. Ce sa faci in situatii de genul asta? Da, ai ghicit, raspuns correct! Sa plangi. Si sa te rogi ca o sa adormi mai repede. Hai ca pan’ la urma merge treaba ca pe roate. Ai adormit! Te trezesti. Uf… a trecut abia o ora. Inca o ora! Doar doua ore? Cand vine luminaaa odata afara??? A venit si lumina, a sunat si ceasul si ai luat-o de la capat.

Cantonament primesc, dar pana cand? “Pana cand tu vei vrea. De tine depinde”, zic cei care au trecut prin asta. “Gata. De ajuns. Te speli pe fata, te uiti in oglinda si esti pragmatic din acest moment. Punct”, spun cei mai tari dintre cei tari si cei mai barbatosi. “Pai, nu stiu, incearca si tu sa treci peste. Asta e situatia”, spun cei care habar nu au cu ce se mananca minunatul cantonament. “Muuult… vreo doi, trei ani, asa, cam atat te tine”, spun cei care in sinea lor sunt bucurosi de capra vecinului c-a dat ortu’ popii.

Si ajungi la acest moment in care iti dai seama ca nimeni nu te poate ajuta. Ca toata lumea te intelege si ca de fapt tu esti cel care te ridici. Imi dau seama ca o despartire, de fapt un moment din asta in care dobitocul te paraseste, e un fel de credinta, de religie. Iti repeti continuu: Crede si nu cerceta. Iti dai peste degete daca incerci sa gasesti vreo explicatie – Ea nu exista de fapt. Iti mai dai o palma peste urechea dreapta cand mai auzi tolba de-ntelepciuni ale unui prieten neexperimentat. Si tot asa. Religia nu este in sine o forma de suferinta? Nu trebuie sa patimesti pentru a merita slava si etc-urile ceresti? Cam asa si-aici. Nu intrebi, nu cauti, nu cercetezi. Crezi si suferi ca un caine caci la final a ta va fi imparatia si slava. Hai c-o rugaciune mica, ma lepad de Satana de trei ori si na ca am mai scapat de-o zi, deci trag inc-o linie pe perete. Promit ca o sa varuiesc in casa dupa ce ajung la calea cea dreapta. Deja am bugetat lavabila!

 

P.S. M-am apucat sa-l scriu cu zambetul pe buze, l-am terminant zambind. Deci chiar se vrea un pamflet acest text si nu trebuie tratat ca atare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s