Nu dificil, nu complicat, nu greu

Cum a fost 2011? Cred ca nu am mai avut de mult timp un an atat de prost – inteles in sensul in care nici unul dintre termenii dificil, complicat, greu, nu foarte usor sau cu probleme – par a nu se potrivi in acest context.

Daca m-a invatat ceva acest an senzational este ca poti pierde un anumit confort pe care il ai, l-ai dobandit, l-ai meritat, atat de repede incat nici nu iti dai seama ce te-a lovit. Daca ieri te lafaiai in planuri si sperante, azi, de pe la 12 noaptea, esti deja lipsit de orice speranta, ai cateva usi trantite in nas si multe, multe planuri naruite. Exact asa, cat ai pocni din degete.

Am dezamagit cativa oameni care imi sunt dragi, m-au dezamagit la randul lor, dar macar am aflat ca anumite legaturi nu sunt suficient de puternice de a trece peste un astfel de test. Nu a fost sa fie…. nici de aceasta data.

Ce mai m-a invatat acest an in the hard way a fost ca mi-am descoperit limitele. Intotdeauna am fost de parere ca pot sa duc lupte multe, cu oricine, oricat de mult, caci nu numai ca rezist, dar sunt si un om puternic. Ei da, sunt un om care rezista, dar am descoperit ca puterea mea are si limite. Nu poti sa te pui cu orice minte odihnita caci in final vei capitula. Deci am o limita si eu pana la urma. Cum am descoperit-o si ce m-a costat…. numai anul 2011 poate sa stie si, desigur ca va si tainui aceste aventuri.

Si incepe un nou capitol. Realizezi ca dincolo de o perioada proasta, asezonata cu toate cele rele, pot exista si gesturi frumoase, si oameni generosi, fete noi, zambete proaspete, poate exact ce aveam nevoie. Ma inclin in fata celuilalt capitol si il bat usor pe umeri, prieteneste, caci amintirile mele imi sunt prietene pana la urma, chiar daca detaliile fac diferenta.

De ani de zile imi pun o singura dorinta de Anul Nou. Precizez ca rar mi se indeplinesc dorintele pe care mi le pun in noaptea de Anul Nou, dar eu nu renunt niciodata – cine credea ca acest lucru care pare a fi pozitiv, eu l-am transformat in ditamai defectul. Asa ca in fiecare an imi pun cate o dorinta. De ceva ani incoace, dorinta este aceeasi. Ei bine, anul asta a fost prea prost pentru a mai avea asteptari. Anul acesta vreau si merit ceva, altceva. Deci am o alta dorinta, sper intr-un alt trai, alta traiectorie, alte chipuri.

Deci 2011, sper sa ramai acolo unde iti este locul… in urma. Sa iti inchei urzelile odata cu ultima zi din an si sa lasi loc optimismului, prospetimii, planurilor noi si lucrurilor frumoase. Pentru mine a fost un an prost, prost, prost… nu dificil, nu complicat, nu greu. Doar prost!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s