FNT, Festivalul nostru de teatru

Si cat m-am razgandit si gandit sa scriu despre FNT…. uffff… n-am fost eu in stare sa renunt la tigari, daramite sa scriu despre festivalul nostru de teatru (pentru cei care nu au inteles, pronumele posesiv are desigur sens peiorativ).

Ei bine, in dimineata asta am citit cateva randuri ale unui critic de teatru despre minunata manifestare. Printre altele si urmatoarele: „Cu profesionalism, înfrângând subiectivismul firesc oricărei persoane, selecționerul a prezentat în FNT spectacole de valoare ale mișcării noastre teatrale, care definesc o stagiune reușită”.

O Doamne. O Doamne, o Doamneeee!

De ce sa existe un singur selectioner al unui astfel de festival, de asemenea calibru? Poate oare acest selectioner sa vizioneze toate spectacolele de teatru dintr-o stagiune, pentru a putea spune, atunci cand se face selectia, ca cele 30 de spectacole alese sunt cele mai bune? Nu, nu poate.

Poate selectionerul sa ii urmareasca pe regizorii mari si sa mearga pe mana lor atunci cand un spectacol este trecut pe lista celor selectionate fara sa-l fi vizionat? Poate.

De curand, am intrebat pe cineva care se ocupa de un festival de opera care a fost modalitatea de selectie a artistilor invitati. Mi-a spus foarte franc si firesc oarecum ca soprana care tine capul de afis este sotia organizatorului si de aici, restul discutiei este povestea de toti stiuta, traita, auzita.

Acelasi scenariu, aceeasi poveste. A unei manifestari a noastre, a prietenilor nostri, sotiilor noastre, cunostinele noastre, rudele noastre, in veci. Este o panza atent tesuta, in care nu poti intra altfel decat intepat.

Ce concluzie poti avea atunci cand vezi atat de multe spectacole in limba maghiara? Ca actorii maghiari sunt senzationali, ca regizorii maghiari sunt creatori de geniu. Sigur ca da, dar unde se situeaza in aceasta poveste titulatura „festival national de teatru”? Ii facem loc? Are loc pe undeva? Ma intreb, atat!

„Regia de teatru este in criza”. Este o alta concluzie pe care o vad scrisa de multe ori. Stiu cel putin patru regizori de teatru, tineri, care au un cuvant de spus. Unul puternic, care poate oferi o coerenta in evolutia teatrului romanesc. Si cu toate acestea nu sunt auziti. De ce oare? Sa fie oare de vina faptul ca un singur om alege dintr-o multitudine de spectacole, iar itinerariul si-l construieste incepand cu Bucuresti, trecand prin Sibiu si punandu-i punct la Cluj?

Nu contest valoarea creatorilor si productiilor de acolo, dar chiar cred ca axa Bucuresti-Cluj-Sibiu nu este unica axa teatrala de varf din Romania. Mai mult decat atat, daca prioritari sunt regizorii si nu productiile tuturor teatrelor din Romania dintr-o anumita stagiune, este posibil ca in final doar acei creatori sa defineasca o „stagiune reușită” si nu este cinstit.

Dar… ce stiu eu despre cinste! Ce stim noi despre cinste…. spectatorii sau actorii sau invataceii! Aceasta dictatura a selectionerului unic poate sa trezeasca in mintea celor pentru care istoria teatrului se scrie acum ca aceasta este directia care defineste calitatea, iar orice alt spectacol in afara ei este indoielnic, nu merita atentie si interes. Oare gresesc cand spun asta? Nu cred!

„V-am dat teatrul, vi-l paziti!” E un mod de viata in teatru, iar unii au inteles prea bine acest lucru. S-au asezat atat de confortabil in fata usii, pe scena, in culise si in sala incat pare imposibil de patruns, daramite de inteles si judecat! Ai senzatia ca ultima speranta ramane asteptarea… ca timpul sa-si spuna cuvantul. Dupa o perioada iti dai seama ca tu iti asteptai randul si cand colo… te trezesti, vorba aceea ca l-ai asteptat pe Godot.

E a noastra si asteptarea. A celor care nu sunt rude, prieteni, cunoscuti, soti sau sotii. Intr-un cadru mai larg, si noi stam la porti pazind… pardon, asteptand!

E liniste aici…. linistea celui care s-a razgandit si s-a  gandit si s-a razgandit si…

Anunțuri

2 gânduri despre „FNT, Festivalul nostru de teatru

  1. salutare, sper ca esti bine. in opinia mea, lucrurile se reduc la bani si relatii. atat. nici nu e complicat . e un cerc vicios. ai bani , ai relatii, ai relatii , ai bani. Daca nu esti fiul sau fiica cuiva….sau o ruda de orice fel… Da-mi o suma mare de bani pt un spectacol, ca productie,,,o sa iau cel mai tare scenograf, ca o sa am cu ce-l plati, o sa iau cei mai tari actori, ca o sa am cu ce-i plati…s.a.m.d si evident , Poate o sa ma transform in cel mai tare regizor, pentru ca o sa pot sa fac tot ce imi trece prin minte si suflet, o sa imi imaginez lumi plastice si expresive, jocuri extraordinare de imagini si lumini, si daca am norocul si am si ceva talent , poate o sa reusesc. Vezi am zis Poate. Pentru ca exista intotdeauna o necunoscuta. Dar am macar sansa unui Poate. Altfel ? ! Nu imi ramane decat sa cred si sa sper…Ceea ce iti doresc si tie!

  2. Buna Lili. Da, sunt bine, multumesc. Dar nu m-am putut abtine sa nu comentez atunci cand am citit cronica de final de festival pentru ca am senzatia ca si cuvintele de lauda s-au laudat de ele insele de prea multa uzanta….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s