Avalansa, la TNB

Un spectacol despre o lupta castigata. O tranta cu destinul, un risc asumat la momentul potrivit, atunci cand nu ai uzura anilor, dar nici neputinta batranetii. O lupta cu destinul, care pare implacabil, si care, culmea, poate fi castigata.

Montarea risca multe din punctul meu de vedere, dar este un risc asumat. Este la linia foarte fina dintre gros si liric. Este o poveste care iti incanta privirea inainte de toate, scenografia este avalansa care mocneste, este povestea in sine, iar ilustratia muzicala te trezeste exact atunci cand te lasi furat de puful vietii linistite (a se citi tacute).

Am citit cronicile spectacolului inainte de a ma duce si recunosc ca anticipam ceea ce am vazut. Dar marea diferenta a fost tema montarii. In timp ce glasul general a fost pentru frica, ca principalul liant al povestii, eu nu am simtit-o decat atunci cand s-a comunicat sentinta. Abia atunci frica a luat chipul disperarii si nu mai incapea in camera, in lumea povestii, in nici un ungher al splenditului decor.

Pana atunci a fost asteptare. Lunga, pe alocuri grea, dar asteptare.

Tema spectacolului, pentru mine, este lupta unui om cu destinul pe care nu el si l-a dorit. Cand glasurile iti sunt programate, cand casatoria iti este cu exactitate asezata, cand sexul este precis calculat, cand fiecare zi depinde de prima zapada, exista un moment in care POTI sa spui nu si ai noroc sa ai si dreptate.

Este senzational construita cealalta latura a alegerii, tacerea. Ea poate imbraca haina nebuniei, frustrarii, neimplinirii si nefericirii (parintii) sau a neputintei, intelepciunii placide si resemnarii (bunicii).

Poti alege. Si pentru ca stii cum vei fi si unde vei ajunge, poti alege sa nu faci parte din aceasta avalansa si sa fii tu prima zapada care va declansa o alta avalansa, a unui destin luat in propriile maini.

Si gata cu poezia.

Este un spectacol bun. Este un spectacol in asteptari. Este o montare pe care trebuie sa o vezi pentru ca ea reprezinta o alta etapa a lui Radu Afrim. Una plastica, in care imbina foarte riscant, cred eu, realismul (in forma sa frusta) si simbolistica.

 

Avalanşa, la Teatrul National din Capitala

Regia: Radu Afrim

Scenografia: Iuliana Vâlsan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s