Pescuit sportiv, un film de Adrian Sitaru

Un lucru rarisim s-a intamplat de la premiera acestui film (13 februarie) si pana astazi. Nu am citit nici o cronica negativa, dar nici nu au scris foarte multi cronici.

Nu s-au ingramadit sa-l desfiinteze pe Sitaru, dar nici sa-l laude foarte multi critici senzationali. E un lucru bun zic eu ca scepticii au tacut si au lasat sa curga interviurile cu acest tanar regizor care merita urmarit.

Filmul este… nu stiu cum, nu stiu sa il descriu intr-un cuvant. Cert este ca m-am simtit bine cu ei si am fost si eu la picnicul lor. Am asistat la intreaga poveste, mi-am facut sperante pentru un anume deznodamant.

Sistemul in care s-a realizat filmul, Dogma (camera subiectiva, din perspectiva personajelor), m-a naucit la inceput. Scena din masina m-a ametit la propriu si imi doream sa ajunga mai repede.

M-am obisnuit pe parcurs cu imaginea si cand am intrat in poveste, imi doream un unghi al cate unui personaj pentru a avedea ce simte. Da, interesant mod de a filma, dar doar daca sta in picioare povestea.

Daca nu, se pierde totul pentru ca este obositor si ametitor, la propriu.

Ea, Miha, impreuna cu amantul, Mihai, ies la un picnic intr-o zi frumoasa si insorita. Atmosfera de afara este linistita, cu soare, te imbie la contemplare si liniste.

Cei doi indragostiti sunt agitati, au remuscari si sunt chinuiti de greutatea deciziilor pe care vor sa le ia. Miha nu poate sa ii spuna sotului, „Pisi”, ca isi iubeste amantul si vrea sa ramana cu el.

Mihai a luat decizia sa nu mai predea la scoala la care este profesor din cauza discutiilor avute cu directoarea, doar ca nu se simte impacat cu acest lucru si este o decizie pripita.

Mai mult, nu intelege de ce Miha amana sa ii spuna sotului de aventura lor si are aceasta neliniste, a ratarii, incertitudinii si ezitarilor permanente.

Se cearta pe drum, se impaca cu jumatate de gura. Miha il mangaie pe Mihai dupa care il indeparteaza cu un nou repros, atmosfera devine grea, tensionata, gata sa explodeze, stii ca se va intampla ceva, vrei sa se termine cumva povestea… sunt prea multe semne de intrebare.

In timp ce se certau, accidenteaza o prostituata de pe marginea drumului, pe care o cred moarta. Ca in orice familie, barbatul refuza pacatul, femeia musca din mar.

Mihai vrea sa o duca la spital, Miha vrea sa isi acopere urmele si sa o lase asa cum este… nu pentru ca este infrigurata de idea crimei ci pentru ca ii este teama ca intreaga aventura se va descoperi.

Prostituata isi revine si abia atunci incepe povestea. Filmul lasa loc de interpretari personale. Povestea este atat de adevarata incat fiecare ii poate atribui cursul si finalul sau.

Eu l-am inteles in sensul in care prostituata este un soi pe pestisor de aur care le rezolva angoasele, de care vroiau sa scape, si care se intoarce in mediul sau, ca intr-o partida de Pescuit sportiv.

Este un soi de „zana buna” (daca se suporta aceasta asociere!) care le deschide ochii si le arata calea cea buna. Maria Dinulescu este fenomenala. Este o prostituata cu intentii bune, care stie sa isi faca meseria si este la dispozitia clientului.

Stie, din experienta, ca cei doi au probleme si le arata, in felul ei, ca placerea unei relatii si a iubirii este prezenta si pot profita de ea din plin. Fiecare trebuie doar sa stie ce vrea.

Eu cred ca dorinta Anei pentru Mihai s-a consumat, iar eliberarea cu care s-a fumat tigarea de dupa a insemnat de fapt punctul in care au luat-o de la capat. Stiind exact ce vor, amandoi. Miha pe Mihai si invers si Mihai s-a intors chiar si la scoala.

Maria Dinulescu este o incantare. O partitura executata ca la manual, cu priviri exacte, fara gesturi, cuvinte sau zambete care sa bruieze. Totul facut profesionist. Excelenta, reala, adevarata.

In Adrian Titieni am vazut barbatul indragostit, care sufera pentru femeia care nu este a lui in totalitate, este bland, rabdator, atragator… barbat intr-un cuvant.

Ioana Flora cred ca are personajul cel mai…. nu greu, altfel. Ea este cea mai alunecoasa, cea mai de raso-plansul, un personaj dragastos, gelos, credincios, rautacios, posesiv.

O femeie trezita la realitate de gelozie si gandul ca pierde barbatul pe care il iubeste si pentru care este in stare de… multe, dar, atentie, nu orice!

Nu este un ingeras, nu se face vinovata de pacatul capital, dar este foarte sensibila si sincera.

In concluzie este un film care trebuie urmarit. Pentru ca este primul lung metraj al unui regizor tanar, pentru curajul avut sa faca un astfel de film intr-un astfel de stil si pentru actori, care sunt excelenti.

Mergeti sa il vedeti si nu il judecati exact cum v-ati ridicat de pe scaune. Acordati-i putin timp, trebuie sa se acomodeze intai. Dar mergeti la cinema…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s