Daca m-a invatat ceva acest an senzational este ca poti pierde un anumit confort pe care il ai, l-ai dobandit, l-ai meritat, atat de repede incat nici nu iti dai seama ce te-a lovit. Daca ieri te lafaiai in planuri si sperante, azi, de pe la 12 noaptea, esti deja lipsit de orice speranta, ai cateva usi trantite in nas si multe, multe planuri naruite. Exact asa, cat ai pocni din degete.

Am dezamagit cativa oameni care imi sunt dragi, m-au dezamagit la randul lor, dar macar am aflat ca anumite legaturi nu sunt suficient de puternice de a trece peste un astfel de test. Nu a fost sa fie…. nici de aceasta data.

Ce mai m-a invatat acest an in the hard way a fost ca mi-am descoperit limitele. Intotdeauna am fost de parere ca pot sa duc lupte multe, cu oricine, oricat de mult, caci nu numai ca rezist, dar sunt si un om puternic. Ei da, sunt un om care rezista, dar am descoperit ca puterea mea are si limite. Nu poti sa te pui cu orice minte odihnita caci in final vei capitula. Deci am o limita si eu pana la urma. Cum am descoperit-o si ce m-a costat…. numai anul 2011 poate sa stie si, desigur ca va si tainui aceste aventuri.

Si incepe un nou capitol. Realizezi ca dincolo de o perioada proasta, asezonata cu toate cele rele, pot exista si gesturi frumoase, si oameni generosi, fete noi, zambete proaspete, poate exact ce aveam nevoie. Ma inclin in fata celuilalt capitol si il bat usor pe umeri, prieteneste, caci amintirile mele imi sunt prietene pana la urma, chiar daca detaliile fac diferenta.

De ani de zile imi pun o singura dorinta de Anul Nou. Precizez ca rar mi se indeplinesc dorintele pe care mi le pun in noaptea de Anul Nou, dar eu nu renunt niciodata – cine credea ca acest lucru care pare a fi pozitiv, eu l-am transformat in ditamai defectul. Asa ca in fiecare an imi pun cate o dorinta. De ceva ani incoace, dorinta este aceeasi. Ei bine, anul asta a fost prea prost pentru a mai avea asteptari. Anul acesta vreau si merit ceva, altceva. Deci am o alta dorinta, sper intr-un alt trai, alta traiectorie, alte chipuri.

Deci 2011, sper sa ramai acolo unde iti este locul… in urma. Sa iti inchei urzelile odata cu ultima zi din an si sa lasi loc optimismului, prospetimii, planurilor noi si lucrurilor frumoase. Pentru mine a fost un an prost, prost, prost… nu dificil, nu complicat, nu greu. Doar prost!

Ei bine, in dimineata asta am citit cateva randuri ale unui critic de teatru despre minunata manifestare. Printre altele si urmatoarele: “Cu profesionalism, înfrângând subiectivismul firesc oricărei persoane, selecționerul a prezentat în FNT spectacole de valoare ale mișcării noastre teatrale, care definesc o stagiune reușită”.

O Doamne. O Doamne, o Doamneeee!

De ce sa existe un singur selectioner al unui astfel de festival, de asemenea calibru? Poate oare acest selectioner sa vizioneze toate spectacolele de teatru dintr-o stagiune, pentru a putea spune, atunci cand se face selectia, ca cele 30 de spectacole alese sunt cele mai bune? Nu, nu poate.

Poate selectionerul sa ii urmareasca pe regizorii mari si sa mearga pe mana lor atunci cand un spectacol este trecut pe lista celor selectionate fara sa-l fi vizionat? Poate.

De curand, am intrebat pe cineva care se ocupa de un festival de opera care a fost modalitatea de selectie a artistilor invitati. Mi-a spus foarte franc si firesc oarecum ca soprana care tine capul de afis este sotia organizatorului si de aici, restul discutiei este povestea de toti stiuta, traita, auzita.

Acelasi scenariu, aceeasi poveste. A unei manifestari a noastre, a prietenilor nostri, sotiilor noastre, cunostinele noastre, rudele noastre, in veci. Este o panza atent tesuta, in care nu poti intra altfel decat intepat.

Ce concluzie poti avea atunci cand vezi atat de multe spectacole in limba maghiara? Ca actorii maghiari sunt senzationali, ca regizorii maghiari sunt creatori de geniu. Sigur ca da, dar unde se situeaza in aceasta poveste titulatura “festival national de teatru”? Ii facem loc? Are loc pe undeva? Ma intreb, atat!

“Regia de teatru este in criza”. Este o alta concluzie pe care o vad scrisa de multe ori. Stiu cel putin patru regizori de teatru, tineri, care au un cuvant de spus. Unul puternic, care poate oferi o coerenta in evolutia teatrului romanesc. Si cu toate acestea nu sunt auziti. De ce oare? Sa fie oare de vina faptul ca un singur om alege dintr-o multitudine de spectacole, iar itinerariul si-l construieste incepand cu Bucuresti, trecand prin Sibiu si punandu-i punct la Cluj?

Nu contest valoarea creatorilor si productiilor de acolo, dar chiar cred ca axa Bucuresti-Cluj-Sibiu nu este unica axa teatrala de varf din Romania. Mai mult decat atat, daca prioritari sunt regizorii si nu productiile tuturor teatrelor din Romania dintr-o anumita stagiune, este posibil ca in final doar acei creatori sa defineasca o “stagiune reușită” si nu este cinstit.

Dar… ce stiu eu despre cinste! Ce stim noi despre cinste…. spectatorii sau actorii sau invataceii! Aceasta dictatura a selectionerului unic poate sa trezeasca in mintea celor pentru care istoria teatrului se scrie acum ca aceasta este directia care defineste calitatea, iar orice alt spectacol in afara ei este indoielnic, nu merita atentie si interes. Oare gresesc cand spun asta? Nu cred!

“V-am dat teatrul, vi-l paziti!” E un mod de viata in teatru, iar unii au inteles prea bine acest lucru. S-au asezat atat de confortabil in fata usii, pe scena, in culise si in sala incat pare imposibil de patruns, daramite de inteles si judecat! Ai senzatia ca ultima speranta ramane asteptarea… ca timpul sa-si spuna cuvantul. Dupa o perioada iti dai seama ca tu iti asteptai randul si cand colo… te trezesti, vorba aceea ca l-ai asteptat pe Godot.

E a noastra si asteptarea. A celor care nu sunt rude, prieteni, cunoscuti, soti sau sotii. Intr-un cadru mai larg, si noi stam la porti pazind… pardon, asteptand!

E liniste aici…. linistea celui care s-a razgandit si s-a  gandit si s-a razgandit si…

“Imbue se concentrează asupra proceselor perceptive și a formării realității/ a realităților. Pentru Imbue a fost creat un cadru în care spectatorul avansează la poziția de furnizor de înțeles. În mintea spectatorilor obiectele și corpurile expuse ca simboluri sunt condensate în situații și povești. Într-o manieră impresionantă Wenniger and Kabinett ad Co. dovedesc că percepția simțurilor este întotdeauna și o selecție condiționată“

Intri intr-un spatiu gol in care logica lui se tese cumva invers. De la miscare la imagine si mai departe la poveste. Este minunat cum realizezi ca un gest poate sa fie la fel de valid pentru un milion de povesti, ca un puzzle din care una dintre piese poate insemna orice.

Este de fapt un spectacol in care creatia, ca proces, este decriptata in modul cel mai pur, cu rabdare, pe etape, cu metoda. Este o lectie de logica artistica, pe care o poti folosi pentru orice alt proces de creatie. Este unul dintre acele spectacole in care simti ca ti-a fost servita o lectie pretioasa de descifrare a creatiei scenice.

Da, este dans contemporan, da, este mai greu digerabil, dar daca ai putina rabdare si disponibilitate de a merge pe mana creatorilor spectacolului descoperi linii adiacente lui care sunt, la final, o lectie de logica artistica.

Am iesit de la spectacol cu un sentiment de nou, ca de la un atelier care te invata ca mai intai a fost miscarea, apoi actiunea si, abia dupa aceea, daca simti nevoia, cuvantul vine de la sine.

Iti gasesti greu cuvintele dupa un astfel de spectacol, caci nu stii ce a fost. Intuiesti, dar ai senzatia ca toate cuvintele nu sunt indestulatoare. Dansul este miscare in spatiu si timp, deci a fost dans, dar nu numai atat. A fost recreata realitatea, perceptia fizica asupra unei intamplari, deci a fost creatie, dar nu numai atat. A fost un act artistic pentru ca a nascut in mine, spectator, imagini, povesti, perceptii, dar… nu numai atat.

L-am simtit ca pe un exercitiu de actorie, din acela de la inceputurile studiului, in care ni se arata drumul, logica, modalitatea de gandire. Pleci mai bogat de la acest spectacol, iar lucrul cel mai important este ca ceea ce simti este atat de intim incat oricat de multe cuvinte ai insira, tot nu ajungi la esenta. Trebuie sa il simti, ca sa iti dai seama ce a fost.

Deci, daca vor mai veni in Romania, nu ratati Imbue. Este un must!

Poate ca intr-adevar mi-am dorit prea mult si am pornit pe un drum prea incalcit si prea inchis. Poate ca intr-adevar ruta asta are mai multe usi inchise decat ma asteptam eu sa pot deschide. Nu stiu. Ceea ce simt cu siguranta este ca trebuie sa recalculez. Un GPS, atunci cand mergi pe o alta ruta decat cea propusa de el iti striga neincetat “recalculez, recalculez, recalculez”.

Este interesant ca intotdeauna iti recalculeaza din punctul in care te afli, incercand sa te aduca in punctul pe care i l-ai stabilit drept destinatie. Daca destinatia este gresita? Daca harta nu este buna si ceea ce cred eu ca este drum intins este de fapt un drum dezafectat? Habar nu am. Ceea ce stiu sigur este ca trebuie sa recalculez, sau sa imi gasesc o alta destinatie… poate ca este mai sanatos!

Posturi de actor scoase la concurs

1. Teatrul German de Stat din Timisoara scoate la concurs mai multe posturi, inclusiv unul pentru Actor (barbat).

Conditii: Varsta cuprinsa intre 23 si 45 de ani

Cetatenia germana

Studii de specialitate

Mai multe detalii aici

2. Teatrul Bacovia din Bacau scoate la concurs un post de actor, unul de actor manuitor de papusi, dar si un post de secretar literar si cabiniera. Conditiile sunt cele bine stiute deja, cu diferenta ca dosarul de inscriere trebuie sa contina cazierul si adeverinta medicala, ca pentru orice institutie ceausista care se respecta si bate pasul pe loc in timp ce lumea evolueaza. Mai multe detalii aici.

Festivaluri si Concursuri:

La Ploiesti, Teatrul Toma Caragiu organizeaza prima editie a Festivalului National Toma Caragiu. Pentru cei care vor sa se inscrie, este important de stiut ca acest festival nu are caracter competitiv. Nu stiu daca se mai fac inscrieri, dar nu ar fi rau sa intrebati, daca va intereseaza. Detalii aici.

La Giurgiu, Teatrul Tudor Vianu organizeaza cea de-a doua selectie a concursului “Dramaturgie in doi”. Daca ai scris o piesa de teatru in doua personaje si nu a fost montata niciodata, dar vrei sa iti vezi textul pe scena de la Giurgiu, mult succes! Detalii aici.

Something old: Stiu (pe surse) ca in octombrie va fi un casting pentru doua productii la un teatru  din Bucuresti. Nu dau mai multe detalii pentru ca o sa pun anuntul pe blogul meu atunci cand vor aparea detalii.

Si cam atat cu stirile  “senzationale”. Si inca un lucru care m-a bucurat teribil. Se pare ca ANI (Agentia Nationala de Integritate) s-a sesizat in cazul actorului Mircea Diaconu, care este si senator PNL si Director al Teatrului Nottara si inger pazitor (angajator) al sotiei dumnealui, si a decis ca domnul in cauza este incompatibil cu functia de director de teatru.

Evident ca a apelat la justitie si… soc si groaza in casa Diaconu. Justitia l-a ciuruit. Se pare ca intr-adevar este incompatibil cu functia de director de teatru, judecatorul dixit. Sunt curioasa ce alege actorul Mircea Diaconu. Banutii, influenta, prieteniile sau saracia, mucegaiul de la Nottara si filmele lui Nicolaescu (care are deja 81 de ani, deci nu este o investitie pe termen lung). Pentru cei care nu stiu povestea, cititi aici, si aici.

Ar mai fi cateva barfe (tot pe surse, desigur), dar asteptam confirmari. Oricum, succes celor carora le-a fost necesar acest post!

Pe cei care nu au reusit sa ajunga ieri, ii invitam astazi, de la orele 20:00 la La Scena pentru un nou spectacol. Sa va spun intai distributia, dupa care vorbim un pic despre spectator.

One nite stand, dupa un text de Tottone

Regia: Dan Vasile

Distributia: Cristina Ilin, Victor Apetrei , Lăcrămioara Brecea, Pavel Bârsan, Adelaida Zamfira,

Costume: Belinda Liu

Aranjament muzical: Dikky Suratman

Este o comedie la care se canta live, se canta bine, se joaca bine, deci we have a date pentru aceasta seara!

Acum cativa ani mi-am facut eu singura un one woman show pe care l-am promovat si jucat in Club A. Eu m-am ocupat de relatia cu cei de la Club, costurile actului artistic, promovarea si asigurarea unui public la fiecare reprezentatie. Si, chiar daca am facut eu singura aceste lucruri, niciodata spectacolul  nu s-a anulat din lipsa de spectatori. Intotdeauna a fost public, la fiecare reprezentatie, atat cat a fost.

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine acesta este unul dintre cele mai mari complimente pe care l-am primit de cand am jucat pentru prima oara la public. Sa stii ca exista oameni care nu te cunosc, nu au auzit de tine niciodata, dar isi rapesc din timpul lor si, de ce sa nu o spunem, din bugetul lor, sa fie partasi la ceva pentru sufletul lor, este un sentiment care te reduce la tacere.

Am jucat in acesti ani in fata unui public prietenos, cald, iubitor, venit sa se simta bine, ostil, oameni care iti judecau fiecare miscare, dezinteresati, galagiosi, dar si minunati. Publicul de ieri a fost minunat!

Cu plecaciune,

Lacramioara Brecea

Deci, punct si de la capat.

“One nite stand”, dupa un text de Tottone

Regia: Dan Vasile

Distributie: Cristina Ilin, Victor Apetrei, Lăcrămioara Brecea, Pavel Bârsan, Adelaida Zamfira

Costume si machiaj: Belinda Liu

Aranjament muzical: Dikky Suratman

Ne intalnim in week-end, la La Scena, de la orele 20:00

La ce sa va asteptati:

“One night stand” este o comedie despre trei one night stand-uri finalizate cu o casatorie, o despartire si un inceput de relatie. Mai precis, o nebunie de o noapte, care uneori se poate transforma intr-o aventura de o viata, alteori intr-o dezamagire cumplita sau, atunci cand nu iti propui nimic si doar ti se intampla, acea aventura devine o placere pe care o savurezi moment cu moment.

Matilda provine dintr-o familie buna. In speranta de a-si face un viitor in viata (eventual cat mai curand), parintii ii lasa ei apartamentul in care au trait multi ani de zile, pentru ca cea mica sa fie independenta. Doar ca cea mica, intr-un week-end, merge in club, acolo unde pierde numarul paharelor baute si ajunge sa se trezeasca alaturi de un necunoscut, Jeff. Incet, incet, se infiripa o poveste de dragoste, careia nu ii vedem clar finalul, dar il putem anticipa.

Si exact cand lucrurile pareau atat de simple, se mai complica situatia putin cu o mama betiva, un tata protector cu fiica sa, deci sever cu orice “pretendent”, o matusa careia i-a placut viata, dar isi cam pierde farmecul si… restul ni-l povestiti voi dupa spectacol.

One night (nite) stand, dupa un text de Tottone

Regia: Dan Vasile

Distributie: Cristina Ilin, Victor Apetrei, Adelaida Zamfira, Lăcrămioara Brecea si Pavel Bârsan

Costume: Belinda Liu

Aranjament muzical (live): Dikky Suratman

Va asteptam!

Scriu, sterg, ezit, ma dezvalui, ma inchid din nou. Perioada asta, cam lunga ar spune unii, a insemnat pentru mine un consum afectiv teribil, atat de mult suflet s-a risipit incat am senzatia ca mie mi-a ramas foarte putin.

Pana una, alta, joc intr-un nou spectacol

Se numeste One night/nite stand dupa un text semnat Tottone (la dorinta autorului, asa il vom numi), in regia lui Dan Vasile . Distributia este alcatuita din Cristina Ilin, Victor Apetrei, Lăcrămioara Brecea, Adelaida Zamfira si Nicolae Predica . De costume si machiaj se ocupa Belinda Liu, iar de parte muzicala, live, Dikky Suratman.

Povestea lui a fost simpla. A inceput cu un casting, cu o distributie initiala, alta finala, o a doua finala si… o premiera dupa cateva zile de foc, de repetitii noaptea pana la 2, 3,4 dimineata, dar o perioada grozava. O experienta minunata, pe care o vom repeta din iunie, dupa ce am avut doua avanpremiere pana acum. Iata cateva poze, iar restul explicatiilor si povestea pe larg mai tarziu, cand o sa am mai mult suflet la mine… Momentan ma adun, inca…

Bun. Inteleg. Avem un subiect trist, nu foarte de exploatat decat daca ai o mana prea fina si inclinata catre metafora si simbol, dar chiar si asa, sa nu exploatezi ceea ce se poate intelege la prima mana? Pasiunea, pacatul din pasiune, iubirea?

Raman aprecierile extraordinare pentru Orchestra Operetei, pentru dirijorul sau exceptional si, recunosc, am tradat si in timpul spectacolului, jumatate din a doua parte, atentia mea i-a apartinut exclusiv maestrului Lucian Vlădescu.