Ioana si focul, la Teatrul de Comedie

Textul lui Matei Visniec ii atribuie Ioanei dreptul de a se apara. Ii aseaza cea mai potrivita partitura in brate si o lasa pe ea, singura, sa faca fata istoriei si sa isi relateze adevarata poveste.

Ioana D’Arc inseamna forta, determinare, curaj si binecuvantare. Este un inger care isi indeplineste misiunea cu indarjire, iar in interpretarea Dorinei Chiriac nu cred ca putea gasi un culcus mai bun. Nu stiu ce alta actrita titrata de pe scena romaneasca ar putea sa ii gaseasca Ioanei atatea motivatii precum Dorina Chiriac.

Ea este o actrita speciala, o aparitie ciudata, care, din pacate pentru actorii care prind o zi mai putin buna, eclipseaza pe oricine in jurul sau. Trebuie sa fii Marius Manole sa te vezi langa ea, iar aceasta misiune a fost achitata cu mult talent.

Ce mai! A fost bun spectacolul. Ca nota generala… Recunosti scoala de teatru UNATC de departe (si ma refer la tendinta care exista acolo de vreo patru ani, cel putin de cand am intrat eu la teatru).

Pofta regizorilor si profesorilor de acolo pentru entertainment teatral este satisfacuta in orice productie si examen al studentilor. Coregrafi, regizori si actori deopotriva cunosc parca o singura limba: spectacol, in sensul de show artistic.

Nu este o tendinta gresita, nu deranjeaza deloc, mai cu seama daca productia este prezentata de Teatrul de Comedie. Cine cauta metafora, liniste si reflexie poate alege un alt spectacol. Aici se trage cortina si incepe balul.

Nota 10 cu felicitari pentru efortul fizic, partiturile cantate de care se achita onorabil si … Marius Manole, care este excelent! E o placere sa il vezi de la o secunda la alta fiind altcineva, avand alte intentii. Un cameleon excelent.

Recunosc ca, atunci cand l-am vazut in Visul unei nopti de vara la National am simtit nevoia sa ii si aud glasul, caci acolo doar se misca extrem de bine si atat.

Mai tarziu, cand am auzit ca la Sibiu a urcat beat pe scena (iar eu in acea perioada jucam cu un coleg care, din 100% spectacole, 60% le juca beat), am fost extrem de dezamagita.

Motivatia lui, aparuta in presa mai tarziu, a fost cel putin puerila. Acum cred ca s-a achitat bine de acele pacate si, intr-adevar, a gresi e omeneste (cu toate ca o asemenea greseala este… uriasa, aproape de neiertat!!!).

Da, chiar este foarte bun. Un spectacol care nu trebuie ocolit.

P.S. Cu multa rabdare sa vizionati spectacolul. Mie mi s-a parut lungut si chiar m-a deranjat domnul de langa mine care isi pierduse rabdarea si nici macar nu a aplaudat la final… nu mai putea sa reziste pe acel scaun. Asa ca, daca vi se pare o corvoada sa stati pe scaun mai mult de o ora (cred ca doua), mai bine ocoliti teatrul!

http://www.port.ro/pls/w/theatre.directing?i_direct_id=1012385&i_city_id=-1&i_county_id=-1&i_cntry_id=56

Boris Godunov, la UTE

Asa cum mi-am dorit inca din facultate… am vazut rusii jucand. Actorii rusi, cu o scoala solida, o cultura uriasa, resurse inepuizabile… ce mai, o poezie. Una frumoasa, cu rima, intr-o limba pe care o descopar din ce in ce mai frumoasa.

Despre spectacol… a fost bun. Adaptarea dupa Puskin a fost concentrata, regia una interesanta. Mi-a placut foarte mult linia pe care s-a insistat, aceea a confirmarii puterii Bisericii in acele vremuri. Recunosc, atunci cand am intrat in scena si am simtit mirosul de tamaie m-am infricosat.

Cand am vazut preotii nu am respirat, iar cand au inceput slujba imi spuneam in gand ca este atat de potrivita invocarea Divinitatii intr-un Teatru, incat am avut impresia ca a fost binecuvantata seara. Actori buni, foarte buni.

Vocile impecabile… A fost totusi o ciudatenie. Un actor cu o voce ragusita. Imi doresc din suflet sa nu isi fi facut el raguseala caci dupa trei spectacole, cate au avut in Romania, probabil nu mai poate vorbi.

Boris Godunov – nemilos, un personaj cu sentimente, regrete si capabil sa iubeasca. Dimitri – un actor foarte mobil. Mi-a placut in mod deosebit scena dansului, ca un ritual al barbatiei. Plina de pasiune, putere si forta masculina.

Da, mi-a placut. In ciuda faptului ca au fost cam multe tigari. Prea s-a jucat cu tigara in coltul gurii… prea mult fum, smecherie si pistoale.

Oricum… daca pana acum imi placea limba rusa, acum o ador. Este de o muzicalitate aparte si parca sufera numai cand o auzi, fara a o intelege.

P.S. Am vazut acel zambet, am auzit acel ras si mi-a atras atentia!

La premiera spectacolului nostru “Cafeaua domnului ministru”, la Teatrul de Comedie, am vazut in timpul spectacolului un singur om din public. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat eu niciodata nu vad publicul, nu vad fete. Atunci l-am vazut. Imi zambea, se amuza si se uita cu blandete.

Nu poti sa uiti privirea lui, iti atrage atentia rasul lui si iti da o stare de bine. L-am auzit si l-am vazut pe… Vicotor Rebengiuc.